2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONORÍMĂ, monorime, adj. (Despre poezii) Care are aceeași rimă la toate versurile. ♦ (Substantivat) Repetare a aceleiași rime într-o strofă sau poem. – Din fr. monorime.

monori [At: NEGULICI / Pl: ~me / E: fr monorime] (D. poezii) 1 a Care are aceeași rimă la toate versurile. 2 sf Repetare a aceleiași rime într-o succesiune de versuri.

MONORÍMĂ, monorime, adj. (Despre poezii) Care are aceeași rimă la toate versurile. ♦ (Substantivat) Repetare a aceleiași rime într-o succesiune de versuri. – Din fr. monorime.

MONORÍMĂ, monorime, adj. f. (Despre poezii) Care are la toate versurile aceeași rimă.

MONORÍMĂ adj.f. (Despre poezii) Care are aceeași rimă la toate versurile. // s.f. Reluarea aceleiași rime la sfârșitul mai multor versuri care se succedă. [Cf. fr. monorime].

MONORÍMĂ I. adj. (despre poezii) care are aceeași rimă la toate versurile. II. s. f. reluare a aceleiași rime la sfârșitul mai multor versuri care se succedă. (< fr. monorime)

MONORÍMĂ ~e f. (despre poezii) Reluare a aceleiași rime într-o succesiune de mai multe versuri. /<fr. monorime


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

monorímă adj. f., s. f., pl. monoríme

monorímă adj. f., s. f., pl. monoríme


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MONORIMĂ (< fr. monorime) În poezie monorima apare ca repetare a aceleiași rime la sfîrșitul mai multor versuri succesive. Ex. Peste vîrf de rămurele Trec în stoluri rîndunele, Ducînd gîndurile mele Și norocul meu cu ele... (M. EMINESCU, Ce te legeni) Folosită în poezia arabă, în poezia spaniolă medievală, franceză, germană, iar la noi de poeții Văcărești, V. Alecsandri, M. Eminescu, monorima apare frecvent în poezia populară. Ex. Negru vodă sta, Sta și se chitea Și se tot gîndea, Că tot ce căta El tot nu afla... (Meșterul Manole)

Intrare: monorimă (adj.)
monorimă2 (adj.) adjectiv feminin
adjectiv feminin (AF1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monori
  • monorima
plural
  • monorime
  • monorimele
genitiv-dativ singular
  • monorime
  • monorimei
plural
  • monorime
  • monorimelor
vocativ singular
plural
Intrare: monorimă (s.f.)
monorimă1 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monori
  • monorima
plural
  • monorime
  • monorimele
genitiv-dativ singular
  • monorime
  • monorimei
plural
  • monorime
  • monorimelor
vocativ singular
plural

monorimă (adj.)

  • 1. (Despre poezii) Care are aceeași rimă la toate versurile.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

monorimă (s.f.)

  • 1. Repetare a aceleiași rime într-o strofă sau poem.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: