10 definiții pentru monorimă (s.f.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MONORIMĂ, monorime, adj. (Despre poezii) Care are aceeași rimă la toate versurile. ♦ (Substantivat) Repetare a aceleiași rime într-o strofă sau poem. – Din fr. monorime.
monorimă [At: NEGULICI / Pl: ~me / E: fr monorime] (D. poezii) 1 a Care are aceeași rimă la toate versurile. 2 sf Repetare a aceleiași rime într-o succesiune de versuri.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MONORIMĂ, monorime, adj. (Despre poezii) Care are aceeași rimă la toate versurile. ♦ (Substantivat) Repetare a aceleiași rime într-o succesiune de versuri. – Din fr. monorime.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MONORIMĂ adj.f. (Despre poezii) Care are aceeași rimă la toate versurile. // s.f. Reluarea aceleiași rime la sfîrșitul mai multor versuri care se succedă. [Cf. fr. monorime].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MONORIMĂ I. adj. (despre poezii) care are aceeași rimă la toate versurile. II. s. f. reluare a aceleiași rime la sfârșitul mai multor versuri care se succedă. (< fr. monorime)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
MONORIMĂ ~e f. (despre poezii) Reluare a aceleiași rime într-o succesiune de mai multe versuri. /<fr. monorime
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
monorimă2 s. f., g.-d. art. monorimei; pl. monorime
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
monorimă adj. f., s. f., pl. monorime
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
monorimă adj. f., s. f., pl. monorime
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
MONORIMĂ (< fr. monorime) În poezie monorima apare ca repetare a aceleiași rime la sfîrșitul mai multor versuri succesive. Ex. Peste vîrf de rămurele Trec în stoluri rîndunele, Ducînd gîndurile mele Și norocul meu cu ele... (M. EMINESCU, Ce te legeni) Folosită în poezia arabă, în poezia spaniolă medievală, franceză, germană, iar la noi de poeții Văcărești, V. Alecsandri, M. Eminescu, monorima apare frecvent în poezia populară. Ex. Negru vodă sta, Sta și se chitea Și se tot gîndea, Că tot ce căta El tot nu afla... (Meșterul Manole)
- sursa: MDTL (1979)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
monorimă, monorimesubstantiv feminin
- 1. Repetare a aceleiași rime într-o strofă sau poem. DEX '09 DN
etimologie:
- monorime DEX '09 DEX '98 DN