2 intrări

25 de definiții

din care

Explicative DEX

MONOPOLIZARE, monopolizări, s. f. Acțiunea de a monopoliza și rezultatul ei. – V. monopoliza.

MONOPOLIZARE, monopolizări, s. f. Acțiunea de a monopoliza și rezultatul ei. – V. monopoliza.

monopolizare sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~zări / E: monopoliza] 1 Exercitare a unui monopol (1). 2 Organizare sau concesionare a ceva pe bază de monopol (1). 3 Acaparare în mod exclusiv a unui obiect, a unui privilegiu, a unui domeniu de activitate. 4 Concentrare a întregii atenții, a întregului interes al cuiva.

MONOPOLIZARE s.f. Acțiunea de a monopoliza și rezultatul ei; monopolizație; exercitarea unui monopol. [< monopoliza].

MONOPOLIZA, monopolizez, vb. I. Tranz. 1. A exercita un monopol, a pune stăpânire, cu drept de monopol, pe un domeniu de activitate; a supune unui monopol. 2. Fig. A acapara, a-și aroga drepturi exclusive asupra cuiva sau a ceva; a reține întreaga atenție sau interesul cuiva. – Din fr. monopoliser.

monopoliza vt [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: ~zez / E: fr monopoliser] 1 A exercita un monopol (1). 2 A organiza sau a concesiona ceva pe bază de monopol 3 (Fig) A acapara, a-și atribui în mod exclusiv un obiect, un privilegiu, un domeniu de activitate etc. 4 (Fig) A concentra întreaga atenție, întreg interesul cuiva.

MONOPOLIZA, monopolizez, vb. I. Tranz. 1. A exercita un monopol, a pune stăpânire, cu drept de monopol, pe o ramură de producție; a supune unui monopol. 2. Fig. A acapara, a-și aroga drepturi exclusive asupra cuiva sau a ceva; a reține întreaga atenție sau interesul cuiva. – Din fr. monopoliser.

MONOPOLIZA, monopolizez, vb. I. Tranz. 1. A pune stăpînire, cu drept de monopol, pe o ramură de producție, a exercita un monopol. 2. Fig. A-și aroga drepturi exclusive asupra unui obiect.

MONOPOLIZA vb. I. tr. 1. A exercita un monopol. 2. (Fig.) A acapara, a căuta să obțină toate drepturile asupra unui lucru, să-și impună drepturi exclusive într-o problemă etc. [< fr. monopoliser].

MONOPOLIZA vb. tr. 1. a exercita un monopol (1). 2. (fig.) a acapara, a căuta să obțină toate drepturile asupra unui lucru, să-și impună drepturi exclusive. (< fr. monopoliser)

A MONOPOLIZA ~ez tranz. 1) (întreprinderi, ramuri ale economiei etc.) A exploata cu drept de monopol; a supune unui monopol. 2) fig. (obiecte) A-și însuși punând stăpânire în mod arbitrar și exclusiv; a acapara impunându-și drepturi exclusive. /<fr. monopoliser

monopolizà v. a face un monopol.

*monopolizéz v. tr. (d. monopol; fr. -liser). Exercit monopol asupra uneĭ mărfĭ: a monopoliza sarea. Fig. Iron. Îmĭ arog dreptu de a poseda: eĭ aŭ monopolizat toate calitățile.

Ortografice DOOM

monopolizare s. f., g.-d. art. monopolizării; pl. monopolizări

monopolizare s. f., g.-d. art. monopolizării; pl. monopolizări

monopolizare s. f., g.-d. art. monopolizării; pl. monopolizări

monopoliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. monopolizez, 3 monopolizea; conj. prez. 1 sg. să monopolizez, 3 să monopolizeze

monopoliza (a ~) vb., ind. prez. 3 monopolizea

monopoliza vb., ind. prez. 1 sg. monopolizez, 3 sg. și pl. monopolizea

Sinonime

MONOPOLIZARE s. v. acaparare.

monopolizare s. v. ACAPARARE.

MONOPOLIZA vb. v. acapara.

monopoliza vb. v. ACAPARA.

Tezaur

MONOPOLIZARE s. f. Acțiunea de a m o n o p o l i z a și rezultatul ei. 1, Cf. m o n o p o l i z a (1). Cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU, DDRF. 2. F i g. Cf. m o n o p o l i z a (2). O monopolizare a puterii politice în favoarea unuia singur, RALEA, S. T. II 99, cf. 265. – Pl.: monopolizări. – V. monopoliza.

MONOPOLIZA vb. I. T r a n z. 1. A exercita un monopol (1); a organiza sau a concesiona ceva pe bază de monopol. Cf. PONTBRIANT, D., DDRF. Domnii au căutat adesea să monopolizeze unele articole de comerț. OȚEȚEA, T. V. 44. 2. F i g. A acapara, a-și atribui în mod exclusiv un obiect, un privilegiu, un domeniu de activitate etc.; a concentra întreaga atenție, întreg interesul cuiva. Nu este iertat ca actualitatea să monopolizeze viitorimea. MAIORESCU, D. I, 138. Nu vreau să spun că Eminescu a monopolizat poezia lirică a epocei noastre. GHEREA, ST. CR. III, 177. Cusutul îl monopolizaserâ cîteva văduve și fete mai sărace. AGÎRBICEANU, A. 115, cf. C. PETRESCU, A. 416. Burghezia monopolizează rezultatele descoperirilor științifice în scopuri egoiste de îmbogățire. CONTEMP. 1948, nr. 110, 13/3. – Prez. ind.: monopolizez. – Din fr. monopoliser.

Intrare: monopolizare
monopolizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monopolizare
  • monopolizarea
plural
  • monopolizări
  • monopolizările
genitiv-dativ singular
  • monopolizări
  • monopolizării
plural
  • monopolizări
  • monopolizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: monopoliza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • monopoliza
  • monopolizare
  • monopolizat
  • monopolizatu‑
  • monopolizând
  • monopolizându‑
singular plural
  • monopolizea
  • monopolizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • monopolizez
(să)
  • monopolizez
  • monopolizam
  • monopolizai
  • monopolizasem
a II-a (tu)
  • monopolizezi
(să)
  • monopolizezi
  • monopolizai
  • monopolizași
  • monopolizaseși
a III-a (el, ea)
  • monopolizea
(să)
  • monopolizeze
  • monopoliza
  • monopoliză
  • monopolizase
plural I (noi)
  • monopolizăm
(să)
  • monopolizăm
  • monopolizam
  • monopolizarăm
  • monopolizaserăm
  • monopolizasem
a II-a (voi)
  • monopolizați
(să)
  • monopolizați
  • monopolizați
  • monopolizarăți
  • monopolizaserăți
  • monopolizaseți
a III-a (ei, ele)
  • monopolizea
(să)
  • monopolizeze
  • monopolizau
  • monopoliza
  • monopolizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

monopolizare, monopolizărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi monopoliza DEX '98 DEX '09

monopoliza, monopolizezverb

  • 1. A exercita un monopol, a pune stăpânire, cu drept de monopol, pe un domeniu de activitate; a supune unui monopol. DEX '09 DLRLC DN
  • 2. figurat A acapara, a-și aroga drepturi exclusive asupra cuiva sau a ceva; a reține întreaga atenție sau interesul cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: acapara
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „monopolizare” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1