2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONOPOLIZÁRE, monopolizări, s. f. Acțiunea de a monopoliza și rezultatul ei. – V. monopoliza.

MONOPOLIZÁRE, monopolizări, s. f. Acțiunea de a monopoliza și rezultatul ei. – V. monopoliza.

monopolizare sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~zări / E: monopoliza] 1 Exercitare a unui monopol (1). 2 Organizare sau concesionare a ceva pe bază de monopol (1). 3 Acaparare în mod exclusiv a unui obiect, a unui privilegiu, a unui domeniu de activitate. 4 Concentrare a întregii atenții, a întregului interes al cuiva.

MONOPOLIZÁRE s.f. Acțiunea de a monopoliza și rezultatul ei; monopolizație; exercitarea unui monopol. [< monopoliza].

MONOPOLIZÁ, monopolizez, vb. I. Tranz. 1. A exercita un monopol, a pune stăpânire, cu drept de monopol, pe un domeniu de activitate; a supune unui monopol. 2. Fig. A acapara, a-și aroga drepturi exclusive asupra cuiva sau a ceva; a reține întreaga atenție sau interesul cuiva. – Din fr. monopoliser.

monopoliza vt [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: ~zez / E: fr monopoliser] 1 A exercita un monopol (1). 2 A organiza sau a concesiona ceva pe bază de monopol 3 (Fig) A acapara, a-și atribui în mod exclusiv un obiect, un privilegiu, un domeniu de activitate etc. 4 (Fig) A concentra întreaga atenție, întreg interesul cuiva.

MONOPOLIZÁ, monopolizez, vb. I. Tranz. 1. A exercita un monopol, a pune stăpânire, cu drept de monopol, pe o ramură de producție; a supune unui monopol. 2. Fig. A acapara, a-și aroga drepturi exclusive asupra cuiva sau a ceva; a reține întreaga atenție sau interesul cuiva. – Din fr. monopoliser.

MONOPOLIZÁ, monopolizez, vb. I. Tranz. 1. A pune stăpînire, cu drept de monopol, pe o ramură de producție, a exercita un monopol. 2. Fig. A-și aroga drepturi exclusive asupra unui obiect.

MONOPOLIZÁ vb. I. tr. 1. A exercita un monopol. 2. (Fig.) A acapara, a căuta să obțină toate drepturile asupra unui lucru, să-și impună drepturi exclusive într-o problemă etc. [< fr. monopoliser].

MONOPOLIZÁ vb. tr. 1. a exercita un monopol (1). 2. (fig.) a acapara, a căuta să obțină toate drepturile asupra unui lucru, să-și impună drepturi exclusive. (< fr. monopoliser)

A MONOPOLIZÁ ~éz tranz. 1) (întreprinderi, ramuri ale economiei etc.) A exploata cu drept de monopol; a supune unui monopol. 2) fig. (obiecte) A-și însuși punând stăpânire în mod arbitrar și exclusiv; a acapara impunându-și drepturi exclusive. /<fr. monopoliser

*monopolizéz v. tr. (d. monopol; fr. -liser). Exercit monopol asupra uneĭ mărfĭ: a monopoliza sarea. Fig. Iron. Îmĭ arog dreptu de a poseda: eĭ aŭ monopolizat toate calitățile.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

monopolizáre s. f., g.-d. art. monopolizắrii; pl. monopolizắri

monopolizáre s. f., g.-d. art. monopolizării; pl. monopolizări

monopolizá (a ~) vb., ind. prez. 3 monopolizeáză

monopolizá vb., ind. prez. 1 sg. monopolizéz, 3 sg. și pl. monopolizeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

arată toate definițiile

Intrare: monopolizare
monopolizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monopolizare
  • monopolizarea
plural
  • monopolizări
  • monopolizările
genitiv-dativ singular
  • monopolizări
  • monopolizării
plural
  • monopolizări
  • monopolizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: monopoliza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • monopoliza
  • monopolizare
  • monopolizat
  • monopolizatu‑
  • monopolizând
  • monopolizându‑
singular plural
  • monopolizea
  • monopolizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • monopolizez
(să)
  • monopolizez
  • monopolizam
  • monopolizai
  • monopolizasem
a II-a (tu)
  • monopolizezi
(să)
  • monopolizezi
  • monopolizai
  • monopolizași
  • monopolizaseși
a III-a (el, ea)
  • monopolizea
(să)
  • monopolizeze
  • monopoliza
  • monopoliză
  • monopolizase
plural I (noi)
  • monopolizăm
(să)
  • monopolizăm
  • monopolizam
  • monopolizarăm
  • monopolizaserăm
  • monopolizasem
a II-a (voi)
  • monopolizați
(să)
  • monopolizați
  • monopolizați
  • monopolizarăți
  • monopolizaserăți
  • monopolizaseți
a III-a (ei, ele)
  • monopolizea
(să)
  • monopolizeze
  • monopolizau
  • monopoliza
  • monopolizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

monopolizare

etimologie:

  • vezi monopoliza
    surse: DEX '98 DEX '09

monopoliza

  • 1. A exercita un monopol, a pune stăpânire, cu drept de monopol, pe un domeniu de activitate; a supune unui monopol.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 2. figurat A acapara, a-și aroga drepturi exclusive asupra cuiva sau a ceva; a reține întreaga atenție sau interesul cuiva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: acapara

etimologie: