opțiuni

2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONOMÉMBRĂ, monomembre, adj. (Gram.; despre propoziții) Format dintr-un singur cuvânt. – Mono- + membră.

MONOMÉMBRĂ, monomembre, adj. (Gram.; despre propoziții) Format dintr-un singur cuvânt. – Mono- + membră.

monomembră af [At: SCL 1955, 293 / Pl: ~re / E: mono- + membră] (Grm; d. propoziții) Formată dintr-un singur cuvânt.

MONOMÉMBRĂ adj.f. (Gram.; despre propoziții) Formată dintr-o singură parte de propoziție principală, fără ca cealaltă să fie presupusă sau subînțeleasă. [Cf. fr. monomembre].

MONOMÉMBRU, -Ă adj. cu un singur membru. ◊ (despre propoziții) formată dintr-un singur cuvânt. (< fr. monomembre)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

monomémbră adj. f., pl. monomémbre

monomémbră adj. f., pl. monomémbre

monomémbru adj. m., pl. monomémbri; f. sg. monomémbră, pl. monomémbre


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MONOMÉMBRU, -Ă adj. (cf. fr. monomembre): în sintagma propoziție monomembră (v.).

Intrare: monomembră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monomembră
  • monomembra
plural
  • monomembre
  • monomembrele
genitiv-dativ singular
  • monomembre
  • monomembrei
plural
  • monomembre
  • monomembrelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: monomembru
monomembru adjectiv
adjectiv (A96)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monomembru
  • monomembrul
  • monomembru‑
  • monomembră
  • monomembra
plural
  • monomembri
  • monomembrii
  • monomembre
  • monomembrele
genitiv-dativ singular
  • monomembru
  • monomembrului
  • monomembre
  • monomembrei
plural
  • monomembri
  • monomembrilor
  • monomembre
  • monomembrelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)