opțiuni
  • info

2 intrări

10 definiții

Explicative DEX

MONOMEMBRĂ, monomembre, adj. (Gram.; despre propoziții) Format dintr-un singur cuvânt. – Mono- + membră.

MONOMEMBRĂ, monomembre, adj. (Gram.; despre propoziții) Format dintr-un singur cuvânt. – Mono- + membră.

monomembră af [At: SCL 1955, 293 / Pl: ~re / E: mono- + membră] (Grm; d. propoziții) Formată dintr-un singur cuvânt.

MONOMEMBRĂ adj.f. (Gram.; despre propoziții) Formată dintr-o singură parte de propoziție principală, fără ca cealaltă să fie presupusă sau subînțeleasă. [Cf. fr. monomembre].

MONOMEMBRU, -Ă adj. cu un singur membru. ◊ (despre propoziții) formată dintr-un singur cuvânt. (< fr. monomembre)

Ortografice DOOM

monomembră adj. f., pl. monomembre

monomembră adj. f., pl. monomembre

!monomembru adj. m. (termen ~), pl. monomembri; f. monomembră (propoziție ~), pl. monomembre

monomembru adj. m., pl. monomembri; f. sg. monomembră, pl. monomembre

Jargon

MONOMEMBRU, -Ă adj. (cf. fr. monomembre): în sintagma propoziție monomembră (v.).

Tezaur

MONOMÉMBRĂ adj. (Gram.; despre propoziții) Format dintr-un singur cuvînt. În limbajul copiilor se observă de asemenea prioritatea propozițiilor monomembre. SCL 1955, 293. După 1889-1890 . . . începe să apară din ce în ce mai frecvent frazarea scurtă, în propoziții simple, monomembre sau eliptice. VARLAAM-SADOVEANU, 410. Clasificarea propozițiilor în bimembre și monomembre. L. ROM. 1959, nr. 4, 42. – Pl.: monomembre. – Mono- + membră.

Intrare: monomembră
monomembră adjectiv feminin
adjectiv feminin (AF1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monomembră
  • monomembra
plural
  • monomembre
  • monomembrele
genitiv-dativ singular
  • monomembre
  • monomembrei
plural
  • monomembre
  • monomembrelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: monomembru
monomembru adjectiv
adjectiv (A96)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monomembru
  • monomembrul
  • monomembru‑
  • monomembră
  • monomembra
plural
  • monomembri
  • monomembrii
  • monomembre
  • monomembrele
genitiv-dativ singular
  • monomembru
  • monomembrului
  • monomembre
  • monomembrei
plural
  • monomembri
  • monomembrilor
  • monomembre
  • monomembrelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

monomembră, monomembreadjectiv feminin

  • 1. gramatică (Despre propoziții) Format dintr-un singur cuvânt. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • Mono- + membră DEX '98 DEX '09

monomembru, monomembrăadjectiv

  • 1. Cu un singur membru. MDN '00
    • 1.1. (Despre propoziții) Formată dintr-un singur cuvânt. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.