5 definiții pentru monomahie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

monomahie sf [At: CANTEMIR, IST. 72 / Pl: ~ii / E: ngr μονομαχία] (Înv) Duel sau luptă între doi oameni.

MONOMAHÍE s.f. Luptă între doi oameni; duel prevăzut de legile medievale ca probă judiciară. [Gen. -iei. / < fr. monomachie, cf. gr. monos – unic, mache – luptă].

MONOMAHÍE s. f. luptă între doi oameni; duel prevăzut de legile medievale ca probă judiciară. (< fr. monoma-chie)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

monomahíe (livr.) s. f., art. monomahía, g.-d. art. monomahíei; pl. monomahíi, art. monomahíile

monomahíe s. f., art. monomahía, g.-d. art. monomahíei; pl. monomahíi, art. monomahíile

Intrare: monomahie
monomahie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monomahie
  • monomahia
plural
  • monomahii
  • monomahiile
genitiv-dativ singular
  • monomahii
  • monomahiei
plural
  • monomahii
  • monomahiilor
vocativ singular
plural