opțiuni
  • info

7 definiții pentru monomahie

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

monomahie sf [At: CANTEMIR, IST. 72 / Pl: ~ii / E: ngr μονομαχία] (Înv) Duel sau luptă între doi oameni.

MONOMAHIE s.f. Luptă între doi oameni; duel prevăzut de legile medievale ca probă judiciară. [Gen. -iei. / < fr. monomachie, cf. gr. monos – unic, mache – luptă].

MONOMAHIE s. f. luptă între doi oameni; duel prevăzut de legile medievale ca probă judiciară. (< fr. monoma-chie)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

monomahie (livr.) s. f., art. monomahia, g.-d. art. monomahiei; pl. monomahii, art. monomahiile (desp. -hi-i-)

monomahie (livr.) s. f., art. monomahia, g.-d. art. monomahiei; pl. monomahii, art. monomahiile

monomahie s. f., art. monomahia, g.-d. art. monomahiei; pl. monomahii, art. monomahiile

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MONOMAHÍE s. f. (Învechit) Duel sau luptă între doi oameni. Iar căpitanul Evrivat, știind monomahiia, adică a să bate singur cu alt[ut], pe trii oameni chemă. . . și pre tustrei îi birui. HERODOT (1645), 341, cf. CANTEMIR, IST. 72, 77, id. HR. 8, BUDAI-DELEANU, LEX., NEGULICI. – Pl.: monomahii. – Din ngr. μονομαχία.

Intrare: monomahie
monomahie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monomahie
  • monomahia
plural
  • monomahii
  • monomahiile
genitiv-dativ singular
  • monomahii
  • monomahiei
plural
  • monomahii
  • monomahiilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

monomahie, monomahiisubstantiv feminin

  • 1. Luptă între doi oameni; duel prevăzut de legile medievale ca probă judiciară. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.