2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONOLOGÁ, monologhez, vb. I. Intranz. A vorbi singur, a vorbi cu sine însuși. – Din fr. monologuer.

MONOLOGÁ, monologhez, vb. I. Intranz. A vorbi singur, a vorbi cu sine însuși. – Din fr. monologuer.

monologa vi [At: IBRĂILEANU, A. 108 / Pzi: ~ghez / E: fr monologuer] A vorbi fără a se adresa unui partener.

MONOLOGÁ, monologhez, vb. I. Intranz. A vorbi singur, a vorbi cu sine însuși. Va rămîne ghemuit într-un colț... abia îndrăznind să monologheze în gînd. PETRESCU, O. P. I 58. Am impresia că monologhez, oricîtă atenție ar arăta vorbelor mele. IBRĂILEANU, A. 108.

MONOLOGÁ vb. I. intr. A vorbi de unul singur. [Cf. fr. monologuer].

MONOLOGÁ vb. intr a vorbi de unul singur; a soliloca. (< fr. monologuer)

A MONOLOGÁ ~ghéz intranz. A vorbi numai cu sine însuși; a vorbi în formă de monolog. /<fr. monologuer


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

monologá (a ~) vb., ind. prez. 3 monologheáză

monologá vb., ind. prez. 1 sg. monologhéz, 3 sg. și pl. monologheáză

monologa (ind. prez. 3 sg. și pl. monologhează)

Intrare: monologare
monologare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monologare
  • monologarea
plural
  • monologări
  • monologările
genitiv-dativ singular
  • monologări
  • monologării
plural
  • monologări
  • monologărilor
vocativ singular
plural
Intrare: monologa
verb (V205)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • monologa
  • monologare
  • monologat
  • monologatu‑
  • monologând
  • monologându‑
singular plural
  • monologhea
  • monologați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • monologhez
(să)
  • monologhez
  • monologam
  • monologai
  • monologasem
a II-a (tu)
  • monologhezi
(să)
  • monologhezi
  • monologai
  • monologași
  • monologaseși
a III-a (el, ea)
  • monologhea
(să)
  • monologheze
  • monologa
  • monologă
  • monologase
plural I (noi)
  • monologăm
(să)
  • monologăm
  • monologam
  • monologarăm
  • monologaserăm
  • monologasem
a II-a (voi)
  • monologați
(să)
  • monologați
  • monologați
  • monologarăți
  • monologaserăți
  • monologaseți
a III-a (ei, ele)
  • monologhea
(să)
  • monologheze
  • monologau
  • monologa
  • monologaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

monologa

  • 1. A vorbi singur, a vorbi cu sine însuși.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: soliloca attach_file 2 exemple
    exemple
    • Va rămîne ghemuit într-un colț... abia îndrăznind să monologheze în gînd. PETRESCU, O. P. I 58.
      surse: DLRLC
    • Am impresia că monologhez, oricîtă atenție ar arăta vorbelor mele. IBRĂILEANU, A. 108.
      surse: DLRLC

etimologie: