2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONOGRÁM s. n. v. monogramă.

MONOGRÁM s. n. v. monogramă.

MONOGRÁM s. n. v. monogramă.

monogram sn vz monogramă

MONOGRÁM s.n. v. monogramă.

MONOGRÁMĂ, monograme, s. f. Semn scris, gravat sau brodat, format prin alăturarea sau împletirea inițialelor numelui și prenumelui unei persoane. [Var.: monográm s. n.] – Din fr. monogramme.

monogra sf [At: MOLNAR, I. 75/25 / V: monogram sm / Pl: ~me / E: fr monogramme] 1 (Îvr) Tip de literă. 2 Semn imprimat, gravat, brodat etc., reprezentând inițialele, alăturate, împletite sau parțial suprapuse ale numelui și prenumelui unei persoane.

MONOGRÁMĂ, monograme, s. f. Semn scris, gravat sau cusut, format prin alăturarea sau împletirea inițialelor numelui și prenumelui unei persoane. [Var.: monográm s. n.] – Din fr. monogramme.

MONOGRÁMĂ, monograme, s. f. Semn scris, gravat sau brodat, format din alăturarea sau împletirea inițialelor numelui și prenumelui unei persoane. Vn biet portofel roșcat... cu pielea decolorată, cu monograma ruptă. PETRESCU, S. 157. La expoziția de lucru a pensionului, în toți anii avea... horbote împletite, dantele și monograme cusute pe batiste. VLAHUȚĂ, O. A. III 20. – Variantă: monográm s. n.

MONOGRÁMĂ s.f. Semn scris, gravat etc. format prin reunirea unor inițiale ale numelui cuiva. [Var. monogram s.n. / < fr. monogramme, cf. lat., gr. monogramma < gr. monos – unic, gramma – literă].

MONOGRÁMĂ s. f. semn scris, gravat etc. prin reunirea unor inițiale ale numelui cuiva. (< fr. monogramme)

MONOGRÁMĂ ~e f. Semn compus din literele inițiale ale numelui și prenumelui unei persoane, aplicat pe diverse obiecte prin scriere, brodare sau gravare. [G.-D. monogramei] /<fr. monogramme[1]

  1. Var. monogram LauraGellner

monogramă f. reunire de mai multe litere împletite formând un singur caracter.

*monográmă f., pl. e (lat. monográmma n., monogramă, d. vgr. monógrammos, compus dintr’o singură linie). Două saŭ maĭ multe litere contopite într’un singur semn.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

monográmă (-no-gra-) s. f., g.-d. art. monográmei; pl. monográme

monográmă s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. monográmei; pl. monográme[1]

  1. Var. monogram LauraGellner

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MONOGRÁMĂ (< fr.; {s} mono- + gr. gramma „literă”) s. f. Semn scris, gravat, brodat etc., format prin alăturarea sau împletirea inițialelor numelui și prenumelui unei persoane. ◊ M. christică = formă prescurtată a numelui lui Iisus Hristos, compusă din literele grecești X (ch) și P (r); ulterior, varianta IHS, prescurtare a formulei „Jesus hominum salvator” și alte variante, manifestându-se tendința complicării ei.

Intrare: monogram
monogram
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: monogramă
monogramă substantiv feminin
  • silabație: -gra-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monogra
  • monograma
plural
  • monograme
  • monogramele
genitiv-dativ singular
  • monograme
  • monogramei
plural
  • monograme
  • monogramelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monogram
  • monogramul
  • monogramu‑
plural
  • monograme
  • monogramele
genitiv-dativ singular
  • monogram
  • monogramului
plural
  • monograme
  • monogramelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)