2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONOGÉRMĂ, monogerme, adj. (Bot.; despre semințe) Cu un singur germen. – Din germ. monogerm.

MONOGÉRMĂ, monogerme, adj. (Bot.; despre semințe) Cu un singur germen. – Din germ. monogerm.

MONOGÉRMĂ adj. (despre semințe) cu un singur germen. (< fr. monogerme)

monogerm, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: ger monogerm] (D. semințe) Care are un singur germen.

MONOGÉRM, -Ă adj. (Despre semințe) Cu un singur germen. [< germ. monogerm].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

monogérmă s. f., pl. monogérme

Intrare: monogermă
monogermă adjectiv feminin
adjectiv feminin (AF1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monogermă
  • monogerma
plural
  • monogerme
  • monogermele
genitiv-dativ singular
  • monogerme
  • monogermei
plural
  • monogerme
  • monogermelor
vocativ singular
plural
Intrare: monogerm
monogerm adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monogerm
  • monogermul
  • monogermu‑
  • monogermă
  • monogerma
plural
  • monogermi
  • monogermii
  • monogerme
  • monogermele
genitiv-dativ singular
  • monogerm
  • monogermului
  • monogerme
  • monogermei
plural
  • monogermi
  • monogermilor
  • monogerme
  • monogermelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

monogermă

  • 1. botanică (Despre semințe) Cu un singur germen.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: