8 definiții pentru moneră


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mone sf [At: CONTEMPORANUL, VI, 19 / Pl: ~re / E: fr monère, ger Moner] Ființe ipotetice imaginate de biologul Haeckel, constituite dintr-o singură celulă lipsită de nucleu, care ar reprezenta forma de trecere de la materia lipsită de viață la materia organică.

MONÉRĂ, monere, s. f. (Biol.) Protozoar ipotetic, fără nucleu, care ar face trecerea de la materia fără viață la cea vie. – Din fr. monère.

MONÉRĂ, monere, s. f. (Biol.) Protozoar ipotetic, fără nucleu, care ar face trecerea de la materia nevie la cea vie. – Din fr. monère.

MONÉRĂ s.f. Protozoar ipotetic lipsit de membrană și nucleu, care ar face trecerea de la materia lipsită de viață la materia organică. [< fr. monère, cf. gr. moneres – izolat].

MONÉRĂ s. f. protozoar ipotetic fără nucleu, care ar face trecerea de la materia lipsită de viață la cea organică. (< fr. monère)

*monéră f., pl. e (fr. monère, d. vgr. monéres, singur, izolat, d. mónos, singur). Vietate care reprezentă forma cea maĭ simplă între vegetale și animale.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

monéră s. f., g.-d. art. monérei; pl. monére

monéră s. f., g.-d. art. monérei; pl. monére

Intrare: moneră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mone
  • monera
plural
  • monere
  • monerele
genitiv-dativ singular
  • monere
  • monerei
plural
  • monere
  • monerelor
vocativ singular
plural