MONÉRĂ s. f. Nume dat de biologul Haeckel unor ființe ipotetice, constituite dintr-o singură celulă lipsită de nucleu, care ar reprezenta forma de trecere de la materia lipsită de viață la materia organică. La ce ne-am naște? La ce-am muri? Neîntrerupți urmași ai celor dintîi monere. CONTEMPORANUL, VI₁, 19, cf. BARCIANU, ALEXI, W., DER. – Pl.: monere. – Din fr. monère, germ. Moner.