Articole pe această temă:

monedă monetă

  • 1. Ban de metal (rar de hârtie) care are sau a avut curs legal pe teritoriul unui stat.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. Ban de metal (de valoare mică).
      surse: DEX '09 DLRLC DN prin generalizare sinonime: mărunțiș 2 exemple
      exemple
      • O nesfîrșită colecție de monede din toate epocile și din toate țările pămîntului. STANCU, U.R.S.S. 122.
        surse: DLRLC
      • [În cutie] erau cîteva inele fără pietre, mai multe pietre fără inele, monede vechi de aur și de argint. BASSARABESCU, V. 44.
        surse: DLRLC
    • 1.2. A bate (sau a tăia, a face) monedă = a emite bani de metal.
      surse: DEX '09 MDN '00 expresie
    • 1.3. A bate monedă (din sau cu ceva) = a insista, a face caz (de ceva).
      surse: DEX '09 expresie
    • 1.4. A plăti (cuiva) cu aceeași monedă = a răspunde (cuiva) printr-o comportare similară.
      surse: DEX '09 MDN '00 expresie
    • 1.5. Asta e moneda plătită, se spune despre o întâmplare neplăcută survenită în viața cuiva ca o pedeapsă pentru fapta sau faptele rele făcute; faptă și răsplată.
      surse: DEX '09 expresie familiar

etimologie:

hârtie-monedă hârtie-monetă

  • 1. Bani de hârtie.
    surse: MDN '00 învechit

etimologie:

10 definiții

MONÉDĂ s. ban, piesă, (pop.) para. (O ~ de cinci.)

Var. monetă - LauraGellner

monedă f. bucată de metal, bătută din autoritate suverană, servind comerțului.

monétă (monéte), s. f. – Ban de metal. – Var. monedă. Lat. (it.) moneta (sec. XIX), var., din ven. moneda, prin intermediul ngr. μονέδα (Graur, BL, IV, 103; Gáldi 211). – Der. monetar, adj.; monetărie, s. f. (locul unde se fabrică monedă); monetiza, vb. (a bate monedă; a mercantiliza).

*monétă și (maĭ des) -édă f., pl. ete, ede și ezĭ (lat. monéta, monetă, d. Monéta, un supranume al Junoneĭ, d. monére, a înștiința [la Roma, pe Capitoliŭ, se făcuse un templu Junoneĭ Moneta, din cauza semnelor pe care le dădea poporuluĭ. Fiind-că acest templu, ca și altele, a fost întrebuințat ca loc de bătut banĭ, numele zeițeĭ a ajuns să însemne „ban”]; it. monéta, vfr. monnoĭe, nfr. monnaie, sp. moneda, pg. moeda; ngr. monéda; engl. money, germ. münze; rus. monéta. V. monitor). Ban, bucată de metal rătundă [!] (rar alt-fel) bătută de autoritatea suverană ca să servească schimbuluĭ. Col. Banĭ: fabricant de monetă. Monetă de cont, valoare admisă ca unitate în conturile dintre comercianțĭ, dar care poate să nu fie reprezentată pin [!] pĭese metalice în circulațiune, ca ghineĭa engleză. Monetă fiduciară, care n´are valoare de cît [!] pin convențiune, ca biletele de bancă. Monetă fictivă saŭ hîrtie-monetă, bilete de bancă (V. hîrtie). A bate monetă, a fabrica banĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MONÉDĂ s. ban, piesă, (pop.) pará. (O ~ de cinci.)

MONÉDĂ (‹ ngr.) 1. Semn bănesc cu formă, greutate și titlu stabilite, fabricate din metal (aur, argint, aramă, aliaje de metale comune); servește ca mijloc de circulație și de plată. Baterea primelor monede a fost, probabil, realizată independent, înainte de sec. 7 î. Hr., în statul antic Lidia sau în insulele Egee și în China. În Roma antică, m. se băteau lângă templul zeiței Iuno Moneta, de unde și denumirea de m. Pe teritoriul României, folosirea și circulația m. este semnalată încă din 6 î. Hr. Au existat diferite forme ale m., dintre care s-a impus cea rotundă, de disc, cu avers, revers și margine. V. numismatică., ban.M. divizionară (sau de bilon) = m. confecționată din aliaj monetar format din metale comune, cu valoare proprie redusă sau inferioară valorii ei nominale și care reprezintă o subdiviziune sau un multiplu al unității monetare legale. ◊ Expr. A bate monedă = a emite bani de metal. A plăti (cuiva) cu aceeași monedă = a se comporta față de cineva așa cum s-a comportat și el într-o situație similară. 2. P. gener. Ban de metal. 3. Denumire dată pentru toate semnele bănești, indiferent de forma lor de existență, respectiv pentru m. divizionară, m. fiduciară sau m. de hârtie (bancnotele emise de Banca Centrală) și m. scripturală sau m. se cont (disponibilitățile bancare și de la casele de economii).

PAR PARI REFERTUR (lat.) se plătește cu aceeași monedă – Enunț similar legii mozaice a talionului.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

MONEDĂ albeț, arginți, chelșug, cocoșel, covrig, pleavă, polidor, zimți.

a plăti (cuiva) cu aceeași monedă expr. a se răzbuna (pe cineva); a se revanșa (față de cineva).

Intrare: monedă
monedă (pl. -e) substantiv feminin

DOOM2, DEX '09, DEX '98
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mone moneda
plural monede monedele
genitiv-dativ singular monede monedei
plural monede monedelor
vocativ singular
plural
monedă (pl. -i) substantiv feminin

DEX '09, DEX '98 - ca variantă
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mone moneda
plural monezi monezile
genitiv-dativ singular monezi monezii
plural monezi monezilor
vocativ singular
plural
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mone moneta
plural monete monetele
genitiv-dativ singular monete monetei
plural monete monetelor
vocativ singular
plural
Intrare: hârtie-monedă

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular hârtie-mone hârtia-mone
plural
genitiv-dativ singular hârtii-mone hârtiei-mone
plural
vocativ singular
plural
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular hârtie-mone hârtia-mone
plural
genitiv-dativ singular hârtii-mone hârtiei-mone
plural
vocativ singular
plural

14 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

MONÉDĂ, monede, s. f. Ban de metal (rar de hârtie) care are sau a avut curs legal pe teritoriul unui stat; p. gener. ban de metal (de valoare mică); mărunțiș. ◊ Expr. A bate (sau a tăia, a face) monedă = a emite bani de metal. A bate monedă (din sau cu ceva) = a insista, a face caz (de ceva). A plăti (cuiva) cu aceeași monedă = a răspunde (cuiva) printr-o comportare similară. (Fam.) Asta e moneda plătită, se spune despre o întâmplare neplăcută survenită în viața cuiva ca o pedeapsă pentru fapta sau faptele rele făcute; faptă și răsplată. [Pl. și: monezi.Var.: monétă s. f.] – Din ngr. monédha.

MONÉDĂ, monede, s. f. Ban de metal (rar de hârtie) care are sau a avut curs legal pe teritoriul unui stat; p. gener. ban de metal (de valoare mică); mărunțiș. ◊ Expr. A bate (sau a tăia, a face) monedă = a emite bani de metal. A bate monedă (din sau cu ceva) = a insista, a face caz (de ceva). A plăti (cuiva) cu aceeași monedă = a răspunde (cuiva) printr-o comportare similară. (Fam.) Asta e moneda plătită, se spune despre o întâmplare neplăcută survenită în viața cuiva ca o pedeapsă pentru fapta sau faptele rele făcute; faptă și răsplată. [Pl. și: monezi.Var.: monétă s. f.] – Din ngr. monédha.

MONÉDĂ, monede, s. f. (Mai ales cu sens colectiv) Bani de metal sau de hîrtie, avînd curs legal pe teritoriul unui stat; (în limbajul obișnuit) bani de metal (de obicei) de valoare mică, bani mărunți, mărunțiș. O nesfîrșită colecție de monede din toate epocile și din toate țările pămîntului. STANCU, U.R.S.S. 122. [în cutie] erau cîteva inele fără pietre, mai multe pietre fără inele, monede vechi de aur și de argint. BASSARABESCU, V. 44. – Variantă: monétă (BOLINTINEANU, O. 118, BOLLIAC, O. 282) s. f.

monédă s. f., g.-d. art. monédei; pl. monéde

monédă s. f., g.-d. art. monédei; pl. monéde

Var. monetă - LauraGellner

MONÉDĂ s.f. Ban de metal sau de hârtie, care are curs legal într-un stat; (curent) ban de metal, mărunțiș. [Var. monetă s.f. / < ngr. moneda, cf. it. moneta, lat. moneta].

MONÉDĂ s. f. 1. ban care are curs legal într-un stat. ♦ hârtie ~ = bani de hârtie. 2. ban de metal. ♦ a bate ~ = a emite bani de metal; (fig.) a plăti (cuiva) cu aceeași ~ = a se comporta față de cineva la fel cum s-a comportat și el într-o situație asemănătoare. (< ngr. moneda)

MONÉDĂ ~ e f. 1) Semn bănesc de metal (mai rar de hârtie) admis și utilizat într-o țară. 2) Ban mărunt de metal; mărunțiș. ~ de argint. ◊ A bate ~e a emite bani de metal. A plăti cu aceeași ~ a răspunde cu o comportare similară. [G.-D. monedei] /<ngr. monédha, it. moneta

Var. monetă - LauraGellner

hârtíe-monédă (înv.) s. f.

MONÉTĂ s.f. v. monedă.