8 definiții pentru mondenitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONDENITÁTE, mondenități, s. f. Eveniment, întâmplare, particularitate a vieții mondene. ♦ Faptul de a fi monden; înclinare spre viața mondenă. – Din fr. mondanité (după modern).

MONDENITÁTE, mondenități, s. f. Eveniment, întâmplare, particularitate a vieții mondene. ♦ Faptul de a fi monden; înclinare spre viața mondenă. – Din fr. mondanité (după modern).

mondenitate sf [At: BRĂESCU, M. B. 20 / V: (rar) ~dan~ / Pl: ~tăți / E: monden + -itate] 1 (Lpl) Evenimente ale vieții mondene (3-4). 2-3 Calitate a unei persoane mondene (6-7).

MONDENITÁTE, mondenități, s. f. Înclinare spre îndeletniciri mondene; îndeletnicire de acest fel.

MONDENITÁTE s.f. 1. Înclinare spre o viață mondenă. ♦ Vanitate mondenă. 2. (La pl.) Evenimente, întâmplări ale lumii mondene. [< monden + -itate, cf. fr. mondanité].

MONDENITÁTE s. f. 1. înclinare spre o viață mondenă. ◊ vanitate mondenă. 2. (pl.) evenimente ale lumii mondene. (după fr. mondanité)

MONDENITÁTE ~ăți f. 1) Eveniment sau particularitate din viața mondenă. 2) Caracter monden; stare specifică pentru societatea înaltă. /<fr. mondanité


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mondenitáte s. f., g.-d. art. mondenitắții; pl. mondenitắți

mondenitáte s. f., g.-d. art. mondenității; pl. mondenități

Intrare: mondenitate
mondenitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mondenitate
  • mondenitatea
plural
  • mondenități
  • mondenitățile
genitiv-dativ singular
  • mondenități
  • mondenității
plural
  • mondenități
  • mondenităților
vocativ singular
plural

mondenitate

  • 1. Eveniment, întâmplare, particularitate a vieții mondene.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Faptul de a fi monden; înclinare spre viața mondenă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.2. Vanitate mondenă.
      surse: DN

etimologie: