mondenitate sf [At: BRĂESCU, M. B. 20 / V: (rar) ~dan~ / Pl: ~tăți / E: monden + -itate] 1 (Lpl) Evenimente ale vieții mondene (3-4). 2-3 Calitate a unei persoane mondene (6-7).

MONDENITATE, mondenități, s. f. Înclinare spre îndeletniciri mondene; îndeletnicire de acest fel.

MONDENITATE s.f. 1. Înclinare spre o viață mondenă. ♦ Vanitate mondenă. 2. (La pl.) Evenimente, întîmplări ale lumii mondene. [< monden + -itate, cf. fr. mondanité].

MONDENITATE s. f. 1. înclinare spre o viață mondenă. ◊ vanitate mondenă. 2. (pl.) evenimente ale lumii mondene. (după fr. mondanité)

MONDENITATE ~ăți f. 1) Eveniment sau particularitate din viața mondenă. 2) Caracter monden; stare specifică pentru societatea înaltă. /<fr. mondanité

mondanitate sf vz mondenitate

mondenitate s. f., g.-d. art. mondenității; (evenimente) pl. mondenități

mondenitate s. f., g.-d. art. mondenității; pl. mondenități

mondenitate s. f., g.-d. art. mondenității; pl. mondenități

MONDENITATE s. f. (Rar) 1. (La pl.) Evenimente, întîmplări ale vieții mondene (2). Înviorați de aerul rece, schimbând saluturi, se întreabă de sănătate, discută mondanități. BRĂESCU, M. B. 20. O simplă însăilare de mondenități plicticoase. V. ROM. februarie 1960, 105. 2. Faptul de a fi monden (3). Sînt cu totul streine de social, incapabile de a privi printr-o altă prismă decît aceea a mondenității. SAHIA, U.R.S.S. 196. – Pl.: mondenități. - Și: (rar) mondanitáte s. f. – Monden + suf. -itate. - Mondanitate < fr. mondanité.