MONDENITATE s. f. (Rar) 1. (La pl.) Evenimente, întîmplări ale vieții mondene (2). Înviorați de aerul rece, schimbând saluturi, se întreabă de sănătate, discută mondanități. BRĂESCU, M. B. 20. O simplă însăilare de mondenități plicticoase. V. ROM. februarie 1960, 105. 2. Faptul de a fi monden (3). Sînt cu totul streine de social, incapabile de a privi printr-o altă prismă decît aceea a mondenității. SAHIA, U.R.S.S. 196. – Pl.: mondenități. - Și: (rar) mondanitáte s. f. – Monden + suf. -itate. - Mondanitate < fr. mondanité.