12 definiții pentru monastic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONÁSTIC, -Ă, monastici, -ce, adj. Mănăstiresc. ♦ De călugăr, propriu călugărului; călugăresc. – Din fr. monastique.

MONÁSTIC, -Ă, monastici, -ce, adj. Mănăstiresc. ♦ De călugăr, propriu călugărului; călugăresc. – Din fr. monastique.

monastic, ~ă a [At: CALENDAR (1852), XXVI, 9 / Pl: ~ici ~ice / E: fr monastique] 1 (Înv) Mănăstiresc (1). 2 Specific călugărului. 3 Ca de călugăr.

MONÁSTIC, -Ă, monastici, -e, adj. (Învechit) Mănăstiresc, călugăresc. Edificiu monastic. ODOBESCU, S. I 442.

MONÁSTIC, -Ă adj. Mănăstiresc. ♦ Monahal. [< fr. monastique].

MONÁSTIC, -Ă adj. mănăstiresc. ◊ propriu călugărilor. (< fr. monastique)

MONÁSTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de mănăstire; referitor la mănăstire; mănăstiresc. 2) Care ține de călugări; propriu călugărilor; călugăresc. /<fr. monastique

monastic a. relativ la călugări: vieață monastică.

*monástic, -ă adj. (vgr. monastikós). Mînăstiresc, monahal, călugăresc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

monástic adj. m., pl. monástici; f. monástică, pl. monástice

monástic adj. m., pl. monástici; f. sg. monástică, pl. monástice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MONÁSTIC adj. v. călugăresc, mănăstiresc, monahal, monahicesc.

monastic adj. v. CĂLUGĂRESC. MĂNĂSTIRESC. MONAHAL. MONAHICESC.

Intrare: monastic
monastic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monastic
  • monasticul
  • monasticu‑
  • monastică
  • monastica
plural
  • monastici
  • monasticii
  • monastice
  • monasticele
genitiv-dativ singular
  • monastic
  • monasticului
  • monastice
  • monasticei
plural
  • monastici
  • monasticilor
  • monastice
  • monasticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

monastic

etimologie: