20 de definiții pentru momentan momentaneu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOMENTÁN, -Ă, momentani, -e, adj. 1. Care durează un moment sau puțin timp; temporar, trecător. ♦ (Gram.; despre verbe și timpuri verbale) Care exprimă acțiuni de durată scurtă. 2. Care se referă la momentul de față; actual. ♦ (Adverbial) Numaidecât; în clipa de față; pentru un moment. [Var.: momentanéu, -ée adj.] – Din lat. momentaneus, it. momentaneo, fr. momentané, germ. momentan.

momentan, ~ă [At: FLECHTENMACHER, T. 27r/12 / V: (înv) ~eu / Pl: ~i, ~e / E: lat momentaneus, it momentaneo, fr momentané, ger momentan] 1 a De scurtă durată, de moment Si: provizoriu, temporar, trecător, vremelnic, (înv) momental (1), momentos (1). 2 a (Grm; d. verbe și timpuri verbale, îoc durativ) Care exprimă acțiuni de durată scurtă. 3 a Instantaneu. 4 a (Înv; îs) Apoplexie ~ă Catalepsie. 5 a (Înv; îs) Moarte ~ Moarte subită. 6 a (Rar) Care se referă la momentul de față, la prezent Si: actual. 7 av Foarte scurt timp, puțin de tot. 8 av În prezent, în clipa de față Si: acum. 9 sn Reg) Fitil care provoacă explozie imediată, folosit pentru aprinderea explozibilelor în mine, în cariere etc.

MOMENTÁN, -Ă, momentani, -e, adj. 1. Care durează un moment sau puțin timp; temporar, trecător. ♦ (Gram.; despre verbe și timpuri verbale) Care exprimă acțiuni de durată scurtă. 2. Care este din momentul de față; actual. ♦ (Adverbial) Numaidecât; în clipa de față. [Var.: momentanéu, -ée adj.] – Din lat. momentaneus, it. momentaneo, fr. momentané, germ. momentan.

MOMENTÁN, -Ă, momentani, -e, adj. 1. Care durează numai un moment, care trece repede, de moment, trecător. Acțiune momentană.Folosindu-se de momentana teroare a infanteriei moldovene... turcii ne atacară acum în ordine conică, HASDEU, I. V. 149. 2. Din momentul de față, de acum. Fu cuprins de o bucurie copilărească la gîndul acestei eliberări momentane. C. PETRESCU, A. 390. ♦ (Adverbial) Chiar acum, în clipa de față.

MOMENTÁN, -Ă adj. 1. De o clipă; de moment, trecător. ♦ adv. Numaidecât, imediat. 2. Actual, de față. [Cf. fr. momentané, lat. momentaneus].

MOMENTÁN, -Ă adj. 1. de o clipă; de moment, trecător. ◊ (despre verbe și timpuri verbale) care exprimă o acțiune de scurtă durată. ◊ (adv.) numaidecât, imediat. 2. actual, de față. ◊ (adv.) actualmente; acum. (< lat. momentaneus, fr. momentané, germ. momentan)

MOMENTÁN ~ă (~i, ~e) 1) Care durează un moment; cu durată de moment. 2) Care are loc în momentul de față. /<lat. momentaneus, it. momentaneo, fr. momentane, germ. momentan

momentan a. care durează numai un moment. ║ adv. pentru moment, deocamdată.

*momentán, -ă adj. (fr. momentané, d. lat. momentáneus. Cp. cu spontaneŭ). Care nu durează de cît un moment: sforțare momentană. Adv. De-o-cam-dată, pentru un moment, în timpu de față: momentan n’am timp. Instantaneŭ, imediat, la moment: a căzut momentan.

MOMENTANÉU, -ÉE adj. v. momentan.

MOMENTANÉU, -ÉE adj. v. momentan.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

momentán adj. m., pl. momentáni; f. momentánă, pl. momentáne

momentán adj. m., pl. momentáni; f. sg. momentánă, pl. momentáne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOMENTÁN adj., adv. 1. adj. v. temporar. 2. adv. v. acum. 3. adj. v. instantaneu.

MOMENTÁN adj. v. actual, contemporan, curent, prezent.

MOMENTÁN adv. v. curând, devreme, fuga, grabnic, imediat, iute, îndată, neîntârziat, numaidecât, rapid, repede.

momentan adv. v. CURÎND. DEVREME. FUGA. GRABNIC. IMEDIAT. IUTE. ÎNDATĂ. NEÎNTÎRZIAT. NUMAIDECÎT. RAPID. REPEDE.

MOMENTAN adj., adv. 1. adj. provizoriu, temporar, trecător, vremelnic, (înv.) momental, momentos. (E doar o măsură ~.) 2. adv. acum, deocamdată, (prin Mold.) deodată. (~ nu am timp de nimic altceva.) 3. adj. instantaneu. (Reacție ~.)

momentan adj. v. ACTUAL. CONTEMPORAN. CURENT. PREZENT.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MOMENTÁN, -Ă adj. (cf. fr. momentane, lat. momentaneus): în sintagmele aspect momentan, interjecție momentană, timp momentan și verb momentan (v.).

Intrare: momentan
momentan adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • momentan
  • momentanul
  • momentanu‑
  • momenta
  • momentana
plural
  • momentani
  • momentanii
  • momentane
  • momentanele
genitiv-dativ singular
  • momentan
  • momentanului
  • momentane
  • momentanei
plural
  • momentani
  • momentanilor
  • momentane
  • momentanelor
vocativ singular
plural
momentaneu adjectiv
adjectiv (A103)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • momentaneu
  • momentaneul
  • momentaneu‑
  • momentanee
  • momentaneea
plural
  • momentanei
  • momentaneii
  • momentanee
  • momentaneele
genitiv-dativ singular
  • momentaneu
  • momentaneului
  • momentanee
  • momentaneei
plural
  • momentanei
  • momentaneilor
  • momentanee
  • momentaneelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

momentan momentaneu

etimologie: