26 de definiții pentru moliftă / molitvă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOLÍFTĂ, molifte, s. f. 1. (În ritualul Bisericii ortodoxe) Rugăciune (citită de preot pentru iertarea păcatelor, în împrejurări speciale); p. ext. oficierea acestei rugăciuni. 2. (Înv.) Termen de reverență folosit față de clerici. [Var.: (înv.) molítvă, molítfă s. f.] – Din sl. molitva.

MOLÍFTĂ s. f. v. molitvă.

molíftă și (vechĭ) molítvă f., pl. e (vsl. molitva, rugăcĭune, d. moliti, a se ruga). Rugăcĭune pe care preutu o citește unuĭ bolnav, uneĭ femeĭ la 40 de zile după ce a născut saŭ cînd te împărtășeștĭ: preutu ĭ-a făcut moliftă.

molitvă sf [At: CORESI, ap. GCR I, 25/15 / V: ~iftă, ~tfă, (reg) ~idvă, ~ivdă, ~izvă / Pl: ~ve / E: slv молитва] 1 (Bis creștină ortodoxă; șîe a citi, a zice sau a face și udp „de”) Rugăciune înainte de spovedanie. 2 (Spc) Rugăciune de iertare a păcatelor citită de preot în împrejurări speciale, la bolnavi, la înmormântări, botezuri, nunți etc. 3 (D. lăuze; îe) A ieși la ~ A se duce la biserică pentru a i se citi rugăciunea rituală, la 40 de zile după naștere. 4 Oficiere a unei molitve (1-2). 5 (Reg) Sfeștanie. 6 (Fig, rar) Dojană. 7 (Ban; Olt) Agheasmă. 8 (Înv; art. și urmat de un aps) Termen de reverență folosit pentru a vorbi cu sau despre un membru al clerului Vz sfinție.

MOLÍTVĂ, molitve, s. f. 1. (În ritualul Bisericii ortodoxe) Rugăciune (citită de preot pentru iertarea păcatelor, în împrejurări speciale); p. ext. oficierea acestei rugăciuni. 2. (Înv.) Termen de reverență folosit față de clerici. [Var.: molítfă, molíftă s. f.] – Din sl. molitva.

MOLÍTVĂ, molitve, s. f. (În ritualul bisericii creștine; și în forma molitfă) Rugăciune specială citită de preot pentru iertarea păcatelor; p. ext. orice rugăciune. Țîrcovnicul palatului citi lui Bănică o molitvă. ODOBESCU, S. III 240. Bătrînii... își făceau cruce boscorodind molitfe. NEGRUZZI, S. I 227. – Variante: molítfă, molíftă s. f.

MOLÍTVĂ ~e f. (în biserica ortodoxă) Rugăciune rostită de preot în anumite împrejurări (la botez, la înmormântare etc.). [G.-D. molitvei] /<sl. molitva

molitfă (moliftă) f. rugăciune bisericească. [Slav. MOLITVA].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!moliftă s. f., g.-d. art. moliftei; pl. molifte

!moliftă/ (înv.) molitvă s. f., g.-d. art. moliftei/molitvei; pl. molifte/molitve

molítvă s. f., g.-d. art. molítvei; pl. molítve

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MOLÍTVĂ s. v. închinare, închinăciune, rugă, rugăciune.

molitvă s. v. ÎNCHINARE. ÎNCHINĂCIUNE. RUGĂ. RUGĂCIUNE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

molíftă (molífte), s. f. – Slujbă, serviciu religios celebrat în afara slujbelor obișnuite. – Var. (înv.) molivtă, molitfă. Megl. moliftă. Sl. (bg.) molitva (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Miklosich, Lexicon, 379; Cihac, II, 201; Berneker, II, 66), din sl. molĭba „rugăciune”, moliti „a ruga”. – Der. molitve(l)nic (var. moliftelnic), s. n. (liturghier, ritual), din sl. molitvĭnikŭ, cf. bg., sb. molitvenik. Cf. molebnic.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

molítvă, molitve, s.f. – (bis.) Rugăciune înainte de spovedanie. – Din sl. molitva „rugăciune” < moliti „a se ruga” (Scriban, DEX, MDA).

molítvă, -e, s.f. – (rel.) Rugăciune înainte de spovedanie. – Din sl. molitva.

Intrare: moliftă / molitvă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moliftă
  • molifta
plural
  • molifte
  • moliftele
genitiv-dativ singular
  • molifte
  • moliftei
plural
  • molifte
  • moliftelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • molitvă
  • molitva
plural
  • molitve
  • molitvele
genitiv-dativ singular
  • molitve
  • molitvei
plural
  • molitve
  • molitvelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • molitfă
  • molitfa
plural
  • molitfe
  • molitfele
genitiv-dativ singular
  • molitfe
  • molitfei
plural
  • molitfe
  • molitfelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

moliftă, molifte / molitvă, molitvesubstantiv feminin

  • 1. (termen) bisericesc (la) ortodocși Rugăciune (citită de preot pentru iertarea păcatelor, în împrejurări speciale). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: rugăciune
    • format_quote Țîrcovnicul palatului citi lui Bănică o molitvă. ODOBESCU, S. III 240. DLRLC
    • format_quote Bătrînii... își făceau cruce boscorodind molitfe. NEGRUZZI, S. I 227. DLRLC
  • 2. învechit Termen de reverență folosit față de clerici. DEX '98 DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.