2 intrări

22 de definiții

din care

Explicative DEX

MOLETĂ, molete, s. f. 1. Instrument prevăzut cu o rotiță cu muchia zimțată, folosit la moletare. 2. Roată de cablu cu diametru mare, folosită pentru ghidare în instalațiile de extracție sau pentru întinderea cablurilor de funiculare în instalațiile de transport. – Din fr. molette, germ. Molette.

mole1 sf [At: LTR2 / Pl: ~te / E: fr molette, ger Molette] 1 Roată cu diametru mare, cu șanț periferic, folosită pentru ghidare în instalațiile de extracție sau la întinderea cablurilor funiculare în instalațiile de transport ale unei mine1. 2 Unealtă metalică în formă de rotiță cu muchia zimțată, folosită pentru a imprima, pe suprafața unei piese, striuri, zimți, desene etc. Si: randalină.

MOLETĂ, molete, s. f. 1. Instrument prevăzut cu o rotiță cu muchia zimțuită, folosit la moletare. 2. Roată de cablu cu diametru mare, folosită pentru ghidare în instalațiile de extracție sau pentru întinderea cablurilor de funiculare în instalațiile de transport. – Din fr. molette, germ. Molette.

MOLE s.f. 1. Unealtă în formă de rotiță cu muchia zimțuită, folosită pentru a imprima pe suprafața unei piese forma negativă a zimțurilor; randalină. 2. Roată cu șanț pe care se înfășoară un cablu. [< fr. molette, germ. Molette].

MOLE s. f. 1. unealtă în formă de rotiță cu muchia zimțuită, pentru a imprima pe suprafața unei piese forma negativă a zimțurilor; randalină. 2. roată cu șanț pe care se înfășoară un cablu. (< fr. molette, germ. Molette)

MOLETA, moletez, vb. I. Tranz. A imprima pe un obiect striuri, zimți etc. cu ajutorul moletei (1). – Din fr. moleter.

MOLETA, moletez, vb. I. Tranz. A imprima pe un obiect striuri, zimți etc. cu ajutorul moletei (1). – Din fr. moleter.

moleta vt [At: DLR / Pzi: ~tez / E: fr moleter] (C. i. o piesă tehnică) A imprima striuri, zimți, desene, motive ornamentale cu ajutorul moletei1 (2) Si: a randalina.

MOLETA vb. I. tr. 1. A imprima zimți pe o piesă cu ajutorul moletei; a randalina. 2. A grava cilindrii de cupru care servesc la imprimarea țesăturilor. [< fr. moleter].

MOLETA vb. tr. 1. a imprima zimți pe o piesă cu ajutorul moletei; a randalina. 2. a grava cilindrii de cupru care servesc la imprimarea țesăturilor. (< fr. moleter)

Ortografice DOOM

mole (unealtă) s. f., g.-d. art. moletei; pl. molete

mole s. f., g.-d. art. moletei; pl. molete

mole s. f., pl. molete

moleta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. moletez, 3 moletea; conj. prez. 1 sg. să moletez, 3 să moleteze

moleta (a ~) vb., ind. prez. 3 moletea

moleta vb., ind. prez. 1 sg. moletez, 3 sg. și pl. moletea

Sinonime

MOLE s. (TEHN.) randalină.

MOLE s. (TEHN.) randalină.

MOLETA vb. v. zimțui.

MOLETA vb. (TEHN.) a randalina.

Tezaur

MOLÉTĂ2 s. f. v. molete1.

MOLÉTĂ1 s. f. 1. Roată cu diametru mare, cu șanț periferic, care este folosită pentru ghidare în instalațiile de extracție sau pentru întinderea cablurilor funiculare în instalațiile de transport ale unei mine1. Moletele sînt folosite în instalațiile de extracție și în instalațiile de transport cu cablu funicular. LTR2. 2. Unealtă metalică în formă de rotiță cu muchia zimțată, folosită pentru a imprima, pe suprafața unei piese, striuri, zimți, desene etc.; randalină. Moletele gravate sau striate, numite și randaline, trebuie să aibă stratul periferic cu duritate mare. LTR2. – Pl.: molete. – Din fr. molette, germ. Molette.

MOLETÁ vb. I. Tranz. (Complementul indică o piesă tehnică) A imprima striuri, zimți, desene, motive ornamentale cu ajutorul moletei1 (2); a randalina. - Prez. ind.: moletez. – Din fr. moleter.

Intrare: moletă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mole
  • moleta
plural
  • molete
  • moletele
genitiv-dativ singular
  • molete
  • moletei
plural
  • molete
  • moletelor
vocativ singular
plural
Intrare: moleta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moleta
  • moletare
  • moletat
  • moletatu‑
  • moletând
  • moletându‑
singular plural
  • moletea
  • moletați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • moletez
(să)
  • moletez
  • moletam
  • moletai
  • moletasem
a II-a (tu)
  • moletezi
(să)
  • moletezi
  • moletai
  • moletași
  • moletaseși
a III-a (el, ea)
  • moletea
(să)
  • moleteze
  • moleta
  • moletă
  • moletase
plural I (noi)
  • moletăm
(să)
  • moletăm
  • moletam
  • moletarăm
  • moletaserăm
  • moletasem
a II-a (voi)
  • moletați
(să)
  • moletați
  • moletați
  • moletarăți
  • moletaserăți
  • moletaseți
a III-a (ei, ele)
  • moletea
(să)
  • moleteze
  • moletau
  • moleta
  • moletaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mole, moletesubstantiv feminin

  • 1. Instrument prevăzut cu o rotiță cu muchia zimțată, folosit la moletare. DEX '09 DN
    sinonime: randalină
  • 2. Roată de cablu cu diametru mare, folosită pentru ghidare în instalațiile de extracție sau pentru întinderea cablurilor de funiculare în instalațiile de transport. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

moleta, moletezverb

  • 1. A imprima pe un obiect striuri, zimți etc. cu ajutorul moletei. DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. A grava cilindrii de cupru care servesc la imprimarea țesăturilor. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.