opțiuni

2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOLÉTĂ, molete, s. f. 1. Instrument prevăzut cu o rotiță cu muchia zimțată, folosit la moletare. 2. Roată de cablu cu diametru mare, folosită pentru ghidare în instalațiile de extracție sau pentru întinderea cablurilor de funiculare în instalațiile de transport. – Din fr. molette, germ. Molette.

moletă1 sf [At: LTR2 / Pl: ~te / E: fr molette, ger Molette] 1 Roată cu diametru mare, cu șanț periferic, folosită pentru ghidare în instalațiile de extracție sau la întinderea cablurilor funiculare în instalațiile de transport ale unei mine1. 2 Unealtă metalică în formă de rotiță cu muchia zimțată, folosită pentru a imprima, pe suprafața unei piese, striuri, zimți, desene etc. Si: randalină.

moletă2 sf vz molete1

MOLÉTĂ, molete, s. f. 1. Instrument prevăzut cu o rotiță cu muchia zimțuită, folosit la moletare. 2. Roată de cablu cu diametru mare, folosită pentru ghidare în instalațiile de extracție sau pentru întinderea cablurilor de funiculare în instalațiile de transport. – Din fr. molette, germ. Molette.

MOLÉTĂ s.f. 1. Unealtă în formă de rotiță cu muchia zimțuită, folosită pentru a imprima pe suprafața unei piese forma negativă a zimțurilor; randalină. 2. Roată cu șanț pe care se înfășoară un cablu. [< fr. molette, germ. Molette].

MOLÉTĂ s. f. 1. unealtă în formă de rotiță cu muchia zimțuită, pentru a imprima pe suprafața unei piese forma negativă a zimțurilor; randalină. 2. roată cu șanț pe care se înfășoară un cablu. (< fr. molette, germ. Molette)

MOLETÁ, moletez, vb. I. Tranz. A imprima pe un obiect striuri, zimți etc. cu ajutorul moletei (1). – Din fr. moleter.

MOLETÁ, moletez, vb. I. Tranz. A imprima pe un obiect striuri, zimți etc. cu ajutorul moletei (1). – Din fr. moleter.

moleta vt [At: DLR / Pzi: ~tez / E: fr moleter] (C. i. o piesă tehnică) A imprima striuri, zimți, desene, motive ornamentale cu ajutorul moletei1 (2) Si: a randalina.

MOLETÁ vb. I. tr. 1. A imprima zimți pe o piesă cu ajutorul moletei; a randalina. 2. A grava cilindrii de cupru care servesc la imprimarea țesăturilor. [< fr. moleter].

MOLETÁ vb. tr. 1. a imprima zimți pe o piesă cu ajutorul moletei; a randalina. 2. a grava cilindrii de cupru care servesc la imprimarea țesăturilor. (< fr. moleter)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

molétă s. f., g.-d. art. molétei; pl. moléte

molétă s. f., pl. moléte

moletá (a ~) vb., ind. prez. 3 moleteáză

moletá vb., ind. prez. 1 sg. moletéz, 3 sg. și pl. moleteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOLÉTĂ s. (TEHN.) randalină.

MOLETĂ s. (TEHN.) randalină.

MOLETÁ vb. v. zimțui.

MOLETA vb. (TEHN.) a randalina.

Intrare: moletă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moletă
  • moleta
plural
  • molete
  • moletele
genitiv-dativ singular
  • molete
  • moletei
plural
  • molete
  • moletelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: moleta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moleta
  • moletare
  • moletat
  • moletatu‑
  • moletând
  • moletându‑
 singular plural
  • moletează
  • moletați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • moletez
 (să)
  • moletez
  • moletam
  • moletai
  • moletasem
a II-a (tu)
  • moletezi
 (să)
  • moletezi
  • moletai
  • moletași
  • moletaseși
a III-a (el, ea)
  • moletează
 (să)
  • moleteze
  • moleta
  • moletă
  • moletase
plural I (noi)
  • moletăm
 (să)
  • moletăm
  • moletam
  • moletarăm
  • moletaserăm
  • moletasem
a II-a (voi)
  • moletați
 (să)
  • moletați
  • moletați
  • moletarăți
  • moletaserăți
  • moletaseți
a III-a (ei, ele)
  • moletează
 (să)
  • moleteze
  • moletau
  • moletară
  • moletaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

moletă

  • 1. Instrument prevăzut cu o rotiță cu muchia zimțată, folosit la moletare.
    surse: DEX '09 DN sinonime: randalină
  • 2. Roată de cablu cu diametru mare, folosită pentru ghidare în instalațiile de extracție sau pentru întinderea cablurilor de funiculare în instalațiile de transport.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

moleta

  • 1. A imprima pe un obiect striuri, zimți etc. cu ajutorul moletei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: randalina zimțui
  • 2. A grava cilindrii de cupru care servesc la imprimarea țesăturilor.
    surse: DN

etimologie: