mohorâțit sn [At: PAMFILE-LUPESCU, CROM. 126 / E: mohorți] (Mol) 1 Vopsire a firelor textile în roșu. 2 Vopsire în vișiniu sau într-o culoare închisă.

mohorâți vt [At: VARLAAM, C. 113 / V: ~rți / Pzi: ~țesc / E: mohorât] (Mol) 1 A înroși. 2 A vopsi în vișiniu sau într-o culoare închisă.

mohorți v vz mohorâți

mohorăsc, a -î v. tr. (d. mohorît). Posomorăsc, cătrănesc, întunec, întristez. V. refl. Călugăriĭ s’aŭ mohorît auzind. – Vechĭ și mohorîțesc.

MOHORÂȚI vb. v. înroși, însângera, roși, sângera.

mohorîți vb. v. ÎNROȘI. ÎNSÎNGERA. ROȘI. SÎNGERA.

MOHORÎȚI vb. (Mold.) A înroși. [Apa de ploaie] albeaște [florile] și le rușaște . . ., mohorîțeaște. VARLAAM. Îi bătu făcîndu-le rane destule și mohorîțîndu-le trupurile de sînge. DOSOFTEI, VS. Etimologie: mohorît + suf. -i. Vezi si mohor, mohorîțeală.$

MOHORÎȚÍ vb. IV. T r a n z. (Mold.) A înroși. [Apa de ploaie] albeaște [florile] și le rușeaște. . ., mohorîțeaște. VARLAAM, C. 113. Îi bătu făcîndu-le rane destule și mohorîțîndu-le trupurile de sînge. dosoftei, v. s. ianuarie 43^v/2, cf. februarie 69^r/17. Împăratul dedesupt scrise mie slobodzire cu șar roșiu deagetele sale încruntă despuitoare și le-au mohorățit cu sîngele său. MOLiTVENIC (sec. XVII), 306. În acest vas. . . se pune părul (lîna) la mohorțit (se face roșu înflorit), apoi se scoate și se usucă. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 160, cf. 130, 133. ♦ A vopsi în vioriu (MARIAN, CH. 54) sau într-o culoare închisă (ȘEZ. XIX, 12). Dar și aceste lînețe, nainte de ce încep a le înnegri, le mohorățesc . . . și abia după ce s-au mohorățit se iau la negrit. MARIAN, CH. 43. – Prez. ind.: mohorîțesc. - Și: mohorțí vb. IV. – V. mohorît.