2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mohorâțit sn [At: PAMFILE-LUPESCU, CROM. 126 / E: mohorți] (Mol) 1 Vopsire a firelor textile în roșu. 2 Vopsire în vișiniu sau într-o culoare închisă.

mohorâți vt [At: VARLAAM, C. 113 / V: ~rți / Pzi: esc / E: mohorât] (Mol) 1 A înroși. 2 A vopsi în vișiniu sau într-o culoare închisă.

MOHORÎȚI vb. (Mold.) A înroși. [Apa de ploaie] albeaște [florile] și le rușaște . . ., mohorîțeaște. VARLAAM. Îi bătu făcîndu-le rane destule și mohorîțîndu-le trupurile de sînge. DOSOFTEI, VS. Etimologie: mohorît + suf. -i. Vezi si mohor, mohorîțeală.$

mohorắsc, a -î́ v. tr. (d. mohorît). Posomorăsc, cătrănesc, întunec, întristez. V. refl. Călugăriĭ s’aŭ mohorît auzind. – Vechĭ și mohorîțesc.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOHORÂȚÍ vb. v. înroși, însângera, roși, sângera.

mohorîți vb. v. ÎNROȘI. ÎNSÎNGERA. ROȘI. SÎNGERA.

Intrare: mohorâțit
mohorâțit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: mohorâți
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mohorâți
  • mohorâțire
  • mohorâțit
  • mohorâțitu‑
  • mohorâțind
  • mohorâțindu‑
singular plural
  • mohorâțește
  • mohorâțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mohorâțesc
(să)
  • mohorâțesc
  • mohorâțeam
  • mohorâții
  • mohorâțisem
a II-a (tu)
  • mohorâțești
(să)
  • mohorâțești
  • mohorâțeai
  • mohorâțiși
  • mohorâțiseși
a III-a (el, ea)
  • mohorâțește
(să)
  • mohorâțească
  • mohorâțea
  • mohorâți
  • mohorâțise
plural I (noi)
  • mohorâțim
(să)
  • mohorâțim
  • mohorâțeam
  • mohorâțirăm
  • mohorâțiserăm
  • mohorâțisem
a II-a (voi)
  • mohorâțiți
(să)
  • mohorâțiți
  • mohorâțeați
  • mohorâțirăți
  • mohorâțiserăți
  • mohorâțiseți
a III-a (ei, ele)
  • mohorâțesc
(să)
  • mohorâțească
  • mohorâțeau
  • mohorâți
  • mohorâțiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)