2 intrări

8 definiții

Explicative DEX

mohorâțit sn [At: PAMFILE-LUPESCU, CROM. 126 / E: mohorți] (Mol) 1 Vopsire a firelor textile în roșu. 2 Vopsire în vișiniu sau într-o culoare închisă.

mohorâți vt [At: VARLAAM, C. 113 / V: ~rți / Pzi: esc / E: mohorât] (Mol) 1 A înroși. 2 A vopsi în vișiniu sau într-o culoare închisă.

mohorți v vz mohorâți

mohorăsc, a -î v. tr. (d. mohorît). Posomorăsc, cătrănesc, întunec, întristez. V. refl. Călugăriĭ s’aŭ mohorît auzind. – Vechĭ și mohorîțesc.

Sinonime

MOHORÂȚI vb. v. înroși, însângera, roși, sângera.

mohorîți vb. v. ÎNROȘI. ÎNSÎNGERA. ROȘI. SÎNGERA.

Regionalisme / arhaisme

MOHORÎȚI vb. (Mold.) A înroși. [Apa de ploaie] albeaște [florile] și le rușaște . . ., mohorîțeaște. VARLAAM. Îi bătu făcîndu-le rane destule și mohorîțîndu-le trupurile de sînge. DOSOFTEI, VS. Etimologie: mohorît + suf. -i. Vezi si mohor, mohorîțeală.$

Tezaur

MOHORÎȚÍ vb. IV. T r a n z. (Mold.) A înroși. [Apa de ploaie] albeaște [florile] și le rușeaște. . ., mohorîțeaște. VARLAAM, C. 113. Îi bătu făcîndu-le rane destule și mohorîțîndu-le trupurile de sînge. dosoftei, v. s. ianuarie 43v/2, cf. februarie 69r/17. Împăratul dedesupt scrise mie slobodzire cu șar roșiu deagetele sale încruntă despuitoare și le-au mohorățit cu sîngele său. MOLiTVENIC (sec. XVII), 306. În acest vas. . . se pune părul (lîna) la mohorțit (se face roșu înflorit), apoi se scoate și se usucă. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 160, cf. 130, 133. ♦ A vopsi în vioriu (MARIAN, CH. 54) sau într-o culoare închisă (ȘEZ. XIX, 12). Dar și aceste lînețe, nainte de ce încep a le înnegri, le mohorățesc . . . și abia după ce s-au mohorățit se iau la negrit. MARIAN, CH. 43. – Prez. ind.: mohorîțesc. - Și: mohorțí vb. IV. – V. mohorît.

Intrare: mohorâțit
mohorâțit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: mohorâți
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mohorâți
  • mohorâțire
  • mohorâțit
  • mohorâțitu‑
  • mohorâțind
  • mohorâțindu‑
singular plural
  • mohorâțește
  • mohorâțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mohorâțesc
(să)
  • mohorâțesc
  • mohorâțeam
  • mohorâții
  • mohorâțisem
a II-a (tu)
  • mohorâțești
(să)
  • mohorâțești
  • mohorâțeai
  • mohorâțiși
  • mohorâțiseși
a III-a (el, ea)
  • mohorâțește
(să)
  • mohorâțească
  • mohorâțea
  • mohorâți
  • mohorâțise
plural I (noi)
  • mohorâțim
(să)
  • mohorâțim
  • mohorâțeam
  • mohorâțirăm
  • mohorâțiserăm
  • mohorâțisem
a II-a (voi)
  • mohorâțiți
(să)
  • mohorâțiți
  • mohorâțeați
  • mohorâțirăți
  • mohorâțiserăți
  • mohorâțiseți
a III-a (ei, ele)
  • mohorâțesc
(să)
  • mohorâțească
  • mohorâțeau
  • mohorâți
  • mohorâțiseră
mohorți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)