7 definiții pentru modicitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MODICITÁTE s. f. (Livr.) Însușirea de a fi modic. – Din fr. modicité, lat. modicitas, -atis.

MODICITÁTE s. f. (Livr.) Însușirea de a fi modic. – Din fr. modicité, lat. modicitas, -atis.

modicitate sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~tăți / E: fr modicité, lat modicitas, -atis] (Îdt) 1-2 Însușire de a fi modic (1-2). 3 Valoare, cantitate mică.

MODICITÁTE s.f. Micime, cantitate mică (a unei sume, a unui preț). [Cf. fr. modicité, lat. modicitas].

MODICITÁTE s. f. însușirea de a fi modic. (< fr. modicité, lat. modicitas)

*modicitáte f. (lat. modicitas, -átis). Mică cantitate, micime: modicitatea uneĭ averĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

modicitáte (livr.) s. f., g.-d. art. modicitắții

modicitáte s. f., g.-d. art. modicității

Intrare: modicitate
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • modicitate
  • modicitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • modicități
  • modicității
plural
vocativ singular
plural

modicitate

  • 1. livresc Însușirea de a fi modic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: micime

etimologie: