modanatură sf vz modenatură

MODANATURĂ s.f. v. modenatură.

modenatură sf [At: COSTINESCU / V: (iuz) modan~, (înv) modin~ / Pl: ~ri / E: fr modénature, it modanatura] 1 Proporție și formă a diferitelor profiluri care decorează un element de arhitectură. 2 Ansamblu al mulurilor unei construcții sau ale unui grup arhitectural.

modinatură sf vz modenatură

MODENATURĂ s.f. (Arhit.) Proporția și profilul mulurilor unei cornișe. [Var. modanatură s.f. / cf. fr. modénature, it. modanatura].

MODENATURĂ s. f. (arhit.) proporția și profilul mulurilor specifice unui ordin arhitectonic. (< fr. modénature)

MODENATURĂ ~i f. Ornamentație în relief a unui grup arhitectural. /<fr. modénature

modenatură s. f., g.-d. art. modenaturii; pl. modenaturi

modenatură s. f., g.-d. art. modenaturii; pl. modenaturi

modenatură s. f., g.-d. art. modenaturii; pl. modenaturi

MODANATURĂ s. f. v. modenatură.

MODENATURĂ s. f. Proporția și forma diferitelor profiluri care decorează un element de arhitectură; ansamblul mulurilor unei construcții sau ale unui grup arhitectural. Cf. COSTINESCU. Sant Apollinare nuovo arată aceeași structură de bazilică romană, numai ornamentația și modanaturile sînt bizantine. NAUM, IST. ART. 103. Modenatura caracterizează, adeseori, arhitectura unei epoci, a unei regiuni sau chiar a unei singure clădiri. LTR². - Pl.: modenaturi. – Și: (italienism ieșit din uz) modanatúră, (învechit) modinatúră (LM) s.f. – Din fr. modénature. – Modanatúră < it. modanatura.