MODENATURĂ s. f. Proporția și forma diferitelor profiluri care decorează un element de arhitectură; ansamblul mulurilor unei construcții sau ale unui grup arhitectural. Cf. COSTINESCU. Sant Apollinare nuovo arată aceeași structură de bazilică romană, numai ornamentația și modanaturile sînt bizantine. NAUM, IST. ART. 103. Modenatura caracterizează, adeseori, arhitectura unei epoci, a unei regiuni sau chiar a unei singure clădiri. LTR². - Pl.: modenaturi. – Și: (italienism ieșit din uz) modanatúră, (învechit) modinatúră (LM) s.f. – Din fr. modénature. – Modanatúră < it. modanatura.