9 definiții pentru mocăncuță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOCĂNCÚȚĂ, mocăncuțe, s. f. Diminutiv al lui mocancă.Mocancă + suf. -uță.

MOCĂNCÚȚĂ, mocăncuțe, s. f. Diminutiv al lui mocancă.Mocancă + suf. -uță.

mocăncuță sf [At: BARONZI, L. 91 / Pl: ~țe / E: mocancă + -uță] 1-2 (Șhp) Mocancă (1) (tânără). 3 (Îs) Hora ~țelor Horă nedefinită mai îndeaproape. 4 (Art.) Melodie după care se execută hora mocăncuțelor (3). 5 (Reg; art.) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 6 (Reg; art.) Melodie după care se execută mocăncuță (5). 7 (Arg; iuz) Mocancă (6).

MOCĂNCÚȚĂ, mocăncuțe, s. f. Diminutiv al lui mocancă. El că mi-a plecat, Ivan Iorgovan, Fecior de mocan Și de mocăncuță. MAT. FOLK. 34.

mocăncúță f., pl. e (d. mocancă). Un dans popular.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mocăncúță s. f., g.-d. art. mocăncúței; pl. mocăncúțe

mocăncúță s. f., g.-d. art. mocăncúței; pl. mocăncúțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOCĂNCÚȚĂ s. v. țărancă, țărăncuță.

mocăncuță s. v. ȚĂRANCĂ. ȚĂRĂNCUȚĂ.

Intrare: mocăncuță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mocăncuță
  • mocăncuța
plural
  • mocăncuțe
  • mocăncuțele
genitiv-dativ singular
  • mocăncuțe
  • mocăncuței
plural
  • mocăncuțe
  • mocăncuțelor
vocativ singular
  • mocăncuță
  • mocăncuțo
plural
  • mocăncuțelor

mocăncuță

etimologie:

  • Mocancă + sufix -uță.
    surse: DEX '98 DEX '09