2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

MOBILIZÁRE, mobilizări, s. f. Acțiunea de a (se) mobiliza și rezultatul ei. – V. mobiliza.

MOBILIZÁRE, mobilizări, s. f. Acțiunea de a mobiliza și rezultatul ei. – V. mobiliza.

MOBILIZÁRE, mobilizări, s. f. 1. Chemarea sub arme a oamenilor lăsați la vatră, pentru a face față cerințelor impuse de război. L-am văzut echipat în noaptea plecării de la 14 august, noaptea mobilizării. SAHIA, N. 22. 2. Antrenarea unei colectivități la o muncă sau la acțiune cu caracter social.

mobilizáre s. f., g.-d. art. mobilizắrii; pl. mobilizắri

MOBILIZÁRE s. antrenare. (~ tuturor la o acțiune.)

MOBILIZÁRE s.f. Acțiunea de a mobiliza și rezultatul ei; (spec.) chemare sub arme a tuturor contingentelor vechi în stare de a purta armele. [< mobiliza].

MOBILIZÁ, mobilizez, vb. I. 1. Tranz. A chema sub arme, a convoca de urgență la unități (în vederea războiului); a trece de la starea de pace la cea de război. ◊ Expr. A mobiliza (pe cineva) pe loc = a păstra în timp de război (pe cineva) pe postul civil pe care-l ocupă, supunându-l disciplinei militare impuse de starea de război. ♦ Tranz. A chema într-un anumit loc, cu un anumit scop; a convoca, a întruni, a aduna. 2. A antrena o colectivitate la o acțiune sau la o activitate susținută, organizată și coordonată, de interes general. 3. Refl. A-și impune un efort sau o concentrare maximă pentru realizarea unui scop, a unei acțiuni etc. – Din fr. mobiliser.

MOBILIZÁ, mobilizez, vb. I. Tranz. 1. A chema sub arme, a convoca de urgență la unități (în vederea războiului); a trece de la starea de pace la cea de război. ◊ Expr. A mobiliza (pe cineva) pe loc = a păstra în timp de război (pe cineva) pe postul civil pe care-l ocupă, supunându-l disciplinei militare impuse de starea de război. ♦ (Fam.) A chema într-un anumit loc, cu un anumit scop; a convoca, a întruni, a aduna. 2. A antrena o colectivitate la o acțiune sau la o activitate susținută, organizată și coordonată, de interes general. – Din fr. mobiliser.

MOBILIZÁ, mobilizez, vb. I. Tranz. 1. A pune o armată pe picior de război, a chema sub arme oamenii lăsați ia vatră. Nimeni nu putea da nici o lămurire asupra serviciului. Erau mobilizați acolo, fără îndoială. după mari și grele stăruinți. C. PETRESCU, Î. I 109. ◊ Expr. (În trecut) A mobiliza pe cineva pe loc = a păstra în timp de război pe cineva în postul civil pe care îl ocupă, supunîndu-l obligațiilor militare care decurg din starea de război. Deocamdată, unul dintre voi ar fi mobilizat pe loc. CAMIL PETRESCU, U. N. 42. 2. A antrena la o activitate susținută, organizată și coordonată, în vederea unei acțiuni de interes general. Poeții și-au mobilizat toate forțele pentru a da opere pătrunse de spirit de partid, realist-socialiste. BENIUC, P. 145.

mobilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 mobilizeáză

MOBILIZÁ vb. a antrena. (A ~ la o acțiune.)

A (se) mobiliza ≠ a (se) demobiliza

MOBILIZÁ vb. I. tr. 1. A chema sub arme (întreaga armată de rezervă), a pune o armată pe picior de război. 2. A strânge, a organiza, a grupa forțe (în vederea unei acțiuni, la o adunare etc.) [< fr. mobiliser].

MOBILIZÁ vb. I. tr. 1. a chema sub arme, a pune o armată pe picior de război. ◊ (fam.) a convoca. 2. a antrena și stimula o colectivitate în vederea unei acțiuni de interes general. 3. (med.) a pune un bolnav să umble, să se miște. II. refl. a-și aduna forțele. (< fr. mobiliser)

A MOBILIZÁ ~éz tranz. 1) (forțele armate ale unui stat) A pune pe picior de război. 2) (rezerviști) A chema sub arme în legătură cu trecerea la starea de război. 3) (colectivități, persoane) A atrage într-o acțiune amplă de interes comun; a ridica. 4) A concentra pentru a pune pe deplin în acțiune. A-și ~ forțele. /<fr. mobiliser

mobilizà v. 1. a pune în campanie un corp sedentar de trupe; 2. a pune o armată pe picior de răsboiu, ca să poată intra în campanie.

*mobilizéz v. tr. (fr. mobiliser; it. mobilizzare și, maĭ des, mobilitare; lat. mobilitare, d. móbilis, mobil): Pun armata de pace în mișcare și țin gata de războĭ: a mobiliza un corp de armată. Jur. Consider un lucru imobil ca mobil.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

mobilizáre s. f., g.-d. art. mobilizării; pl. mobilizări

MOBILIZARE s. antrenare. (~ tuturor la o acțiune.)

mobilizáre s. f. (med.) Mersul, mișcarea (unui bolnav) după o operație sau după o lungă ședere în pat ◊ „[...] efectuarea intervenției chirurgicale (dacă este necesară) în primele zile de la accident, apoi mobilizarea bolnavului și autorizarea mersului chiar a doua zi după operație.” R.l. 27 VII 84 p. 5 (din mobiliza; PR; DN, DN3 – alte sensuri)

arată toate definițiile

Intrare: mobilizare
mobilizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mobilizare
  • mobilizarea
plural
  • mobilizări
  • mobilizările
genitiv-dativ singular
  • mobilizări
  • mobilizării
plural
  • mobilizări
  • mobilizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: mobiliza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mobiliza
  • mobilizare
  • mobilizat
  • mobilizatu‑
  • mobilizând
  • mobilizându‑
singular plural
  • mobilizea
  • mobilizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mobilizez
(să)
  • mobilizez
  • mobilizam
  • mobilizai
  • mobilizasem
a II-a (tu)
  • mobilizezi
(să)
  • mobilizezi
  • mobilizai
  • mobilizași
  • mobilizaseși
a III-a (el, ea)
  • mobilizea
(să)
  • mobilizeze
  • mobiliza
  • mobiliză
  • mobilizase
plural I (noi)
  • mobilizăm
(să)
  • mobilizăm
  • mobilizam
  • mobilizarăm
  • mobilizaserăm
  • mobilizasem
a II-a (voi)
  • mobilizați
(să)
  • mobilizați
  • mobilizați
  • mobilizarăți
  • mobilizaserăți
  • mobilizaseți
a III-a (ei, ele)
  • mobilizea
(să)
  • mobilizeze
  • mobilizau
  • mobiliza
  • mobilizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)