2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

moaste sf vz moaște

MOÁȘTE s. f. pl. (În religia creștină) Rămășițe mumificate din corpul unei persoane considerate sfinte[1]; p. ext. veșmânt, parte de veșmânt sau orice alt obiect care a aparținut unei astfel de persoane (și căreia i se atribuie puteri supranaturale). ♦ P. gener. Corp mumificat; mumie. ♦ Fig. Vestigii prețioase ale trecutului. – Din sl. mošti. corectată

  1. sfântă în original — raduborza

moaște sfp [At: MOXA, 381/7 / V: (înv) ~tie (Pl: moștii), moaște sf moști sfp / E: slv мошти] 1-2 (Rel) (Rămășiță din) corpul unei persoane considerată sfântă. 3 (Pex) Veșmânt, parte de veșmânt sau orice alt obiect care a aparținut unei persoane sfinte, și căreia i se atribuie puteri supranaturale. 4 (Rar; îe) A avea rude printre ~ A fi de neam mare. 5 Relicvă. 6 (Pgn) Corp mumificat Si: mumie, (reg) moștină3. 7 (Îe) A se preface în ~ A se mumifica. 8 (Fig; îae) A se usca. 9 (Fig; îae) A se atrofia.

MOÁȘTE s. f. pl. (În religia creștină) Rămășițele mumificate din corpul unei persoane considerate sfinte[1]; p. ext. veșmânt, parte de veșmânt sau orice alt obiect care a aparținut unei astfel de persoane (și căreia i se atribuie puteri supranaturale). ♦ P. gener. Corp mumificat; mumie. ♦ (Fig.) Rămășițele scumpe ale trecutului. – Din sl. mošti.

  1. considerată sfântă în original — raduborza

MOÁȘTE s. f. pl. (În religia creștină) Oseminte mumificate, bucăți din veșminte sau obiecte ale unei persoane considerate ca sfîntă și cărora li se atribuie puteri supranaturale. Tot ce rămăsese fostei capitale din antica-i strălucire era sicriul cu moaștele unui sînt. Ioan cel Nouașa-i zicea pe nume. HASDEU, I. V. 34. Am la piept o cruciuliță Cu lemn sfînt, cu moaște sfinte. ALECSANDRI, P. A. 44. ◊ (Rar, la sg.) Bătrînul sărută ca pe-o moaște Pămîntul ce tresare și care-l recunoaște. ALECSANDRI, P. III 296. ◊ Expr. A păstra ceva ca pe niște moaște = a păstra cu mare grijă. ♦ Fig. Rămășițe ale trecutului, demne de respect. [Munții] văzură cum coboară Pe cărări de plai ciobanii... Cu căciula lor de oaie Și cu sarica pe umăr, A trecutului vii moaște Peste care vremea crește. TOPÎRCEANU, B. 22.

MOÁȘTE f. pl. 1) (în religia creștină) Rămășiță (oseminte, resturi de îmbrăcăminte sau alte obiecte) aparținând unei persoane considerate ca sfântă; relicvă. 2) fig. poet. Obiect (rămas de la o persoană iubită sau de la un om de vază) păstrat ca o amintire scumpă; relicvă; vestigiu. /<sl. mošti

moaște f. pl. rămășițele sfinților: moaștele sfântului Dumitru. [Slav. MÕȘTI, puteri (după puterea miraculoasă a moaștelor)].

moáște (oa dift.) f. pl. (vsl. bg. mošti, „puterĭ” și „moaște”, după credința că moaștele aŭ o putere supranaturală. V. moștean). Trup sfînt neputrezit. V. relichie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOÁȘTE s. pl. 1. v. mumie. 2. relicve (pl.), vestigii (pl.), (înv.) rămășițe (pl.).

MOAȘTE s. pl. 1. mumie, (reg.) moștină. 2. relicve (pl.), vestigii (pl.), (înv.) rămășițe (pl.).


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

moáște s. f. pl. – Relicve. – Megl. moaste. Sl. mošti (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Cihac, II, 199; Berneker, II, 70; Conev 112), cf. bg., sb., rus. mošti.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

moaște s. f. pl. (intl.) cadavru.

Intrare: moaste
moaste
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: moaște
substantiv feminin (F168)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • moaște
  • moaștele
genitiv-dativ singular
plural
  • moaște
  • moaștelor
vocativ singular
plural

moaște

  • 1. în religia creștină Rămășițe mumificate din corpul unei persoane considerată sfântă.
    exemple
    • Tot ce rămăsese fostei capitale din antica-i strălucire era sicriul cu moaștele unui sînt. Ioan cel Nou – așa-i zicea pe nume. HASDEU, I. V. 34.
      surse: DLRLC
    • Am la piept o cruciuliță Cu lemn sfînt, cu moaște sfinte. ALECSANDRI, P. A. 44.
      surse: DLRLC
    • rar (la) singular Bătrînul sărută ca pe-o moaște Pămîntul ce tresare și care-l recunoaște. ALECSANDRI, P. III 296.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Veșmânt, parte de veșmânt sau orice alt obiect care a aparținut unei astfel de persoane (și căreia i se atribuie puteri supranaturale).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. prin generalizare Corp mumificat.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: moștină mumie
    • 1.3. expresie A păstra ceva ca pe niște moaște = a păstra cu mare grijă.
      surse: DLRLC
    • 1.4. figurat Vestigii prețioase ale trecutului.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: vestigiu attach_file un exemplu
      exemple
      • [Munții] văzură cum coboară Pe cărări de plai ciobanii... Cu căciula lor de oaie Și cu sarica pe umăr, A trecutului vii moaște Peste care vremea crește. TOPÎRCEANU, B. 22.
        surse: DLRLC

etimologie: