2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOARÁT, -Ă, moarați, -te, adj. Care are aspectul moarului (1). – Din fr. moiré.

MOARÁT, -Ă, moarați, -te, adj. Care are aspectul moarului (1). – Din fr. moiré.

moarat, ~ă a [At: CAMIL PETRESCU, O. II, 132 / Pl: ~ați, ~e / E: fr moiré] Care are aspectul moarului Si: (nob) moariu.

MOARÁT, -Ă adj. Care are aspectul moarului. [Pron. moa-. / < fr. moiré].

*moarát adj. (fr. moiré). Care are aspectu moaruluĭ.

MOARÁ vb. tr. a da reflexe de moar unei țesături, unei stofe, unor metale. (< fr. moirer)

*moaréz v. tr. (fr. moirer). Daŭ aspect de moar: a moara o panglică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

moarát (moa-) adj. m., pl. moaráți; f. moarátă, pl. moaráte

moarát adj. m. (sil. moa-), pl. moaráți; f. sg. moarátă, pl. moaráte

moará vb., ind. prez. 1 sg. moaréz, 3 sg. și pl. moareáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOARÁT adj. (TEXT.) (rar) moariu. (Țesătură ~.)

MOARAT adj. (rar) moariu. (Țesătură ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MOARA, com. în jud. Suceava, situată în Pod. Sucevei, pe râul Șomuzu Mare; 4.429 loc. (2000). Reșed. com. este satul Moara Nica. Biserica armeano-gregoriană Adormirea Maicii Domnului-Hagigadar (1512), în satul Bulai și biserica de lemn Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1774), în satul Moara Nica.

MOARA VLĂSIEI, com. în jud. Ilfov, situată în Câmpia Vlăsiei, pe râul Cociovaliștea; 5.560 loc. (2000). Stații de c. f. (în satele M.V. și Căciulați). Fabrică de băuturi răcoritoare. Sericicultură. Până la 17 febr. 1968 s-a numit Moara Săracă. Palatul „Ghica” (1822-1828), în stil neoclasic, în satul Căciulați.

Intrare: moarat
moarat adjectiv
  • silabație: moa-rat
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moarat
  • moaratul
  • moaratu‑
  • moara
  • moarata
plural
  • moarați
  • moarații
  • moarate
  • moaratele
genitiv-dativ singular
  • moarat
  • moaratului
  • moarate
  • moaratei
plural
  • moarați
  • moaraților
  • moarate
  • moaratelor
vocativ singular
plural
Intrare: moara
verb (VT201)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moara
  • moarare
  • moarat
  • moaratu‑
  • moarând
  • moarându‑
singular plural
  • moarea
  • moarați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • moarez
(să)
  • moarez
  • moaram
  • moarai
  • moarasem
a II-a (tu)
  • moarezi
(să)
  • moarezi
  • moarai
  • moarași
  • moaraseși
a III-a (el, ea)
  • moarea
(să)
  • moareze
  • moara
  • moară
  • moarase
plural I (noi)
  • moarăm
(să)
  • moarăm
  • moaram
  • moararăm
  • moaraserăm
  • moarasem
a II-a (voi)
  • moarați
(să)
  • moarați
  • moarați
  • moararăți
  • moaraserăți
  • moaraseți
a III-a (ei, ele)
  • moarea
(să)
  • moareze
  • moarau
  • moara
  • moaraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

moarat

etimologie: