2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOȚĂÍT s. n. Moțăială. – V. moțăi.

moțăit2, ~ă a [At: AGÂRBICEANU, D. Ț. 129 / V: ~țoiat / Pl: ~iți, ~e / E: moțăi2] (Trs) Ud leoarcă.

moțăit1 sn [At: DELAVRANCEA, T. 89 / E: moțăi1] Moțăială (3).

MOȚĂÍT, moțăituri, s. n. Moțăială. – V. moțăi.

MOȚĂÍT s. n. Moțăială. Noaptea, nu mai vezi moțăitul prefăcut al cocoanelor. DELAVRANCEA, la CADE.

MOȚĂÍ, móțăi, vb. IV. Intranz. 1. A ațipi șezând; a dormi ușor și intermitent; a picoti, a dormita. 2. A da din cap (în semn de afirmație, de salut, de mustrare). [Prez. ind. și: moțăiesc] – Moț1 + suf. -ăi.

moțăi2 vtr [At: VICIU, S. GL. / Pzi: moțăi / E: nct] (Trs; Olt) 1-2 A (se) uda foarte tare.

moțăi1 [At: GOLESCU, Î, 38 / Pzi: moțăi și (rar) ~iesc / E: moț1 + -ăi] 1 vt (Reg; fig) A dezmierda. 2 vi A ațipi șezând sau stând în picioare, a dormi ușor și intermitent Si: a picoti, a piroti, a dormita, (reg) a mătăli, (nob) a moșăi. 3 vi A da ușor și repetat din cap în semn de aprobare, de salut, de mustrare etc. 4 vr (Reg; csnp) A-și da aere.

MOȚĂÍ, móțăi, vb. IV. Intranz. 1. A ațipi șezând; a adormi ușor și intermitent; a picoti, a dormita. 2. A da din cap (în semn de afirmație, de salut, de mustrare). [Prez. ind. și: moțăiesc] – Moț1 + suf. -ăi.

MOȚĂÍ, moțăi, vb. IV. Intranz. 1. A ațipi șezînd; a picoti, a piroti, a dormita. Ion începu să moțăie pe scîndura căruței. DUMITRIU, N. 200. Toată noaptea trecută moțăisem ghemuit în unghiul unui vagon. CARAGIALE, O. II 12. Neamțul moțăia călare și calul își urma calea în ticnă. ODOBESCU, S. III 191. 2. (Determinat prin «din cap») A da din cap (în semn de afirmare sau de salut). Ceilalți visau, moțăind din cap a încuviințare. DUMITRIU, N. 183. Poetul a salutat în dreapta și-n stînga; unii tot i-au moțăit din cap; dar alții, parcă nici nu-l văzuseră. CARAGIALE, O. I 380. – Prez. ind. și: moțăiesc (GALACTION, O. I 269).

A MOȚĂÍ móțăi intranz. 1) A ațipi, la intervale scurte, șezând sau stând în picioare; a dormita; a piroti; a picoti; a somnola. 2) A da ușor din cap (în semn de salut, de aprobare etc.). /moț + suf. ~ăi

moțăì v. a clătina încet capul de somn. [Origină necunoscută].

móțăĭ și -ĭésc, a v. intr. (ung. moccanni. Cp. cu bîțîĭ). Vest. Clatin capu de somn, pirotesc, picur.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

moțăí (a ~) vb., ind. prez. 3 móțăie, imperf. 3 sg. moțăiá; conj. prez. 3 să móțăie

moțăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. móțăie, imperf. 3 sg. moțăiá

moțăi (ind. prez. 1 sg. moțăi, 3 sg. și pl. moțăie)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

arată toate definițiile

Intrare: moțăit
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moțăit
  • moțăitul
  • moțăitu‑
plural
  • moțăituri
  • moțăiturile
genitiv-dativ singular
  • moțăit
  • moțăitului
plural
  • moțăituri
  • moțăiturilor
vocativ singular
plural
Intrare: moțăi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moțăi
  • moțăire
  • moțăit
  • moțăitu‑
  • moțăind
  • moțăindu‑
singular plural
  • moțăie
  • moțăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • moțăi
(să)
  • moțăi
  • moțăiam
  • moțăii
  • moțăisem
a II-a (tu)
  • moțăi
(să)
  • moțăi
  • moțăiai
  • moțăiși
  • moțăiseși
a III-a (el, ea)
  • moțăie
(să)
  • moțăie
  • moțăia
  • moțăi
  • moțăise
plural I (noi)
  • moțăim
(să)
  • moțăim
  • moțăiam
  • moțăirăm
  • moțăiserăm
  • moțăisem
a II-a (voi)
  • moțăiți
(să)
  • moțăiți
  • moțăiați
  • moțăirăți
  • moțăiserăți
  • moțăiseți
a III-a (ei, ele)
  • moțăie
(să)
  • moțăie
  • moțăiau
  • moțăi
  • moțăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moțăi
  • moțăire
  • moțăit
  • moțăitu‑
  • moțăind
  • moțăindu‑
singular plural
  • moțăiește
  • moțăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • moțăiesc
(să)
  • moțăiesc
  • moțăiam
  • moțăii
  • moțăisem
a II-a (tu)
  • moțăiești
(să)
  • moțăiești
  • moțăiai
  • moțăiși
  • moțăiseși
a III-a (el, ea)
  • moțăiește
(să)
  • moțăiască
  • moțăia
  • moțăi
  • moțăise
plural I (noi)
  • moțăim
(să)
  • moțăim
  • moțăiam
  • moțăirăm
  • moțăiserăm
  • moțăisem
a II-a (voi)
  • moțăiți
(să)
  • moțăiți
  • moțăiați
  • moțăirăți
  • moțăiserăți
  • moțăiseți
a III-a (ei, ele)
  • moțăiesc
(să)
  • moțăiască
  • moțăiau
  • moțăi
  • moțăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

moțăit

etimologie:

  • vezi moțăi
    surse: DEX '98 DEX '09

moțăi

  • 1. A ațipi șezând; a dormi ușor și intermitent.
    exemple
    • Ion începu să moțăie pe scîndura căruței. DUMITRIU, N. 200.
      surse: DLRLC
    • Toată noaptea trecută moțăisem ghemuit în unghiul unui vagon. CARAGIALE, O. II 12.
      surse: DLRLC
    • Neamțul moțăia călare și calul își urma calea în ticnă. ODOBESCU, S. III 191.
      surse: DLRLC
  • 2. A da din cap (în semn de afirmație, de salut, de mustrare).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Ceilalți visau, moțăind din cap a încuviințare. DUMITRIU, N. 183.
      surse: DLRLC
    • Poetul a salutat în dreapta și-n stînga; unii tot i-au moțăit din cap; dar alții, parcă nici nu-l văzuseră. CARAGIALE, O. I 380.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Moț + sufix -ăi.
    surse: DEX '09 DEX '98