2 intrări
21 de definiții

Explicative DEX

MOȘIC, moșici, s. m. (Fam.; folosit mai ales ca apelativ) Moșuleț. – Moș + suf. -ic.

MOȘIC, moșici, s. m. (Fam.; folosit mai ales ca apelativ) Moșuleț. – Moș + suf. -ic.

MOȘICĂ, moșici, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui moașă. ♦ Bunică; p. ext. femeie bătrână, băbuță. – Moașă + suf. -ică.

moșic2 s [At: CL 1957, 193 / Pl: nct / E: ger Mass + Schicht] (Reg) Strat de cărbune de 40-50 cm în zăcământ Si: (reg) moșicolă, mușer.

moșică sf [At: BÂRLEA, C. P. 236 / Pl: ~ici / E: moașă + -ică] 1-6 (Reg; șhp) Moașă (1-3) (tânără).

MOȘICĂ, moșici, s. f. Diminutiv al lui moașă. ♦ Bunică; p. ext. femeie bătrână, băbuță. – Moașă + suf. -ică.

MOȘIC, moșici, s. m. (Familiar) Diminutiv al lui moș. Mulțumim dumitale, moșicule, îi răspunde fata. ISPIRESCU, L. 335. ♦ (În jocul păpușilor) Păpușă reprezentînd un bătrîn. Moșicule și păiățică, Vă roagă și moș Ionică Să-i faceți o trebșoară mică. TEODORESCU, P. P. 131.

MOȘICĂ, moșici, s. f. 1. Diminutiv al lui moașă. (Cu pronunțare regională) Aceasta este moașa. Copilul îi mai zice și moșîcă. ȘEZ. IX 158. 2. Băbuță. Bine-ai venit, moșică! SBIERA, P. 118. Bună ziua, voinicele! – Mulțămesc moșichii mele. ȘEZ. IX 87.

moșíc m. Fam. Dim. d. moș.

Ortografice DOOM

moșic (fam.) s. m., pl. moșici

moșică (reg.) s. f., g.-d. art. moșichii/moșicii; pl. moșici

moșic (fam.) s. m., pl. moșici

moșică (reg.) s. f., g.-d. art. moșicii/moșichii; pl. moșici

moșic s. m., voc. art. moșicole; pl. moșici

moșică s. f., g.-d. art. moșicăi/moșicii/moșichii; pl. moșici

Sinonime

MOȘIC s. moșuleț, moșulică, (reg.) moșuc, moșuț.

moșic s.m. (fam.) v. Moșuleț. Moșulică.

MOȘIC s. moșuleț, moșulică, (reg.) moșuc, moșuț.

Arhaisme și regionalisme

moșícă, moșici, s.f. 1. Moașă: „Măi, decât să-mi schimb numele, să știi că mai bine nu mă bag de slugă și mai bine mor decât să-mi schimb io numele dat de moșica și tata” (Bilțiu, 2007: 341). 2. Bunică: „Mărita-m-oi, mărita, / Pân-a trăi moșica” (Bârlea, 1924, II: 194). ■ (onom.) Moșica, nume de familie în jud. Maram. – Din moașă + suf. -ică (MDA).

Tezaur

MÓȘIC2 subst. (Regional) Strat de cărbune de 40-50 cm (în zăcămînt); (regional) moșicolă, mușer, cărbune mușeros, strat sălbatic. Cf. CL 1957, 193, GL. V. J. - Pl.: ? – Din germ. Mass + Schicht.

MOȘÍC1 s. m. (Folosit mai ales ca apelativ) Diminutiv al lui m o ș (I 1, 2); moșuleț. Moșicule ! știi prea bine că noi toate te iubim Și ca pe un tată tocma te avem și te cinstim. PANN, Ș. I, 21/7. Dar ce e lumea asta, moșicule ! HELIADE, O. I, 272. Să vii sîmbătă, moșicule, că astăzi nu face boierul milostenii. FILIMON, O. I, 256. Om bun, moșicule; sînt călător. ISPIRESCU, L. 262, cf. 335. Moșicule, fă bine de pune mîna pe-o cazma și scoate-mi pustia de comoară. DELAVRANCEA, ap. CADE. Moșicule și păiețică, Vă roagă și moșiu Ionică Să-i faceți o trebșoară mică. TEODORESCU, P. P. 131, cf. A V 15. – Pl.: moșici. – Moș + suf. -ic.

MOȘÍCĂ s. f. Diminutiv al lui m o a ș ă. 1. (Regional) Cf. m o a ș ă (I 1). Mărita-m-oi, mărita, Pîn-o trăi moșica. BÎRLEA, C. P. 236, cf. ALRM I/II h 238, ALR II/365, A V 6, 15, 21. 2. (Regional) Cf. moașă (I 2). Bine-ai venit, moșică ! SBIERA, P. 118. Și cu moartea s-o-ntîlnit. – Bună ziua, voinicele ! – Mulțumesc moșichii mele. ȘEZ. XIX, 87.Cf. m o a ș ă (I 3). Cf. POLIZU. Aceasta este moașa. . . Copilul îi mai zice și moșîcă. ȘEZ. IX, 158, cf. ALR II/848. – Pl.: moșici. – Gen.-dat.: moșichii. – Moașă + suf. -ică.

Intrare: moșic
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moșic
  • moșicul
  • moșicu‑
plural
  • moșici
  • moșicii
genitiv-dativ singular
  • moșic
  • moșicului
plural
  • moșici
  • moșicilor
vocativ singular
  • moșicule
plural
  • moșicilor
Intrare: moșică
substantiv feminin (F48)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moșică
  • moșica
plural
  • moșici
  • moșicile
genitiv-dativ singular
  • moșici
  • moșicii
  • moșichii
  • moșicăi
plural
  • moșici
  • moșicilor
vocativ singular
  • moșică
  • moșico
plural
  • moșicilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

moșic, moșicisubstantiv masculin

  • 1. familiar (Folosit mai ales ca apelativ) Diminutiv al lui moș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mulțumim dumitale, moșicule, îi răspunde fata. ISPIRESCU, L. 335. DLRLC
    • 1.1. (În jocul păpușilor) Păpușă reprezentând un bătrân. DLRLC
      • format_quote Moșicule și păiățică, Vă roagă și moș Ionică Să-i faceți o trebșoară mică. TEODORESCU, P. P. 131. DLRLC
etimologie:
  • Moș + -ic. DEX '98 DEX '09

moșică, moșicisubstantiv feminin

  • 1. regional Diminutiv al lui moașă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Bunică. DEX '09 DEX '98
      sinonime: bunică
      • 1.1.1. prin extensiune Femeie bătrână. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        sinonime: băbuță
        • format_quote Bine-ai venit, moșică! SBIERA, P. 118. DLRLC
        • format_quote Bună ziua, voinicele! – Mulțămesc moșichii mele. ȘEZ. XIX 87. DLRLC
etimologie:
  • Moașă + -ică. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.