7 definiții pentru mitroacă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
mitroacă sf [At: ANTIPA, P. 468 / Pl: ~ce / E: nct] 1 (Mol) Scripete format dintr- un butuc gros cu mânere la capete, cu ajutorul căruia se trage năvodul din apă Si: berbec, vârtej. 2 (Iht; reg) Mai multe specii de guvizi Si: (reg) mitrocar Vz pitroc (Gobins).
MITROÁCĂ, mitroace, s. f. Piesă auxiliară a dubei de pescuit pe care se deapănă năvodul (cînd acesta e scos din apă).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mitroacă f. Zool. guvidie. [Cf. mitră: capul peștelui e foarte mare și turtit].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
mitroácă (reg.) (mi-troa-) s. f., g.-d. art. mitroácei; pl. mitroáce
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mitroácă s. f. (sil. -troa-), g.-d. art. mitroácei; pl. mitroáce
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
MITROÁCĂ s. v. glăvoacă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mitroacă s. v. GLĂVOACĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: mi-troa-că
| substantiv feminin (F4) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
mitroacă
- 1. Piesă auxiliară a dubei de pescuit pe care se deapănă năvodul (când acesta e scos din apă).surse: DLRLC