7 definiții pentru mitroacă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mitroa sf [At: ANTIPA, P. 468 / Pl: ~ce / E: nct] 1 (Mol) Scripete format dintr- un butuc gros cu mânere la capete, cu ajutorul căruia se trage năvodul din apă Si: berbec, vârtej. 2 (Iht; reg) Mai multe specii de guvizi Si: (reg) mitrocar Vz pitroc (Gobins).

MITROÁCĂ, mitroace, s. f. Piesă auxiliară a dubei de pescuit pe care se deapănă năvodul (cînd acesta e scos din apă).

mitroacă f. Zool. guvidie. [Cf. mitră: capul peștelui e foarte mare și turtit].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mitroácă (reg.) (mi-troa-) s. f., g.-d. art. mitroácei; pl. mitroáce

mitroácă s. f. (sil. -troa-), g.-d. art. mitroácei; pl. mitroáce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: mitroacă
mitroacă substantiv feminin
  • silabație: mi-troa-că info
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mitroa
  • mitroaca
plural
  • mitroace
  • mitroacele
genitiv-dativ singular
  • mitroace
  • mitroacei
plural
  • mitroace
  • mitroacelor
vocativ singular
plural

mitroacă

  • 1. Piesă auxiliară a dubei de pescuit pe care se deapănă năvodul (când acesta e scos din apă).
    surse: DLRLC

etimologie: