MITROACĂ s. f. 1. (Prin sudul Mold.) Scripete format dintr-un butuc gros cu minere la capete, cu ajutorul căruia se trage năvodul din apă; vîrtej, berbec. Cf. ANTIPA, P. 468. 2. (Regional) Nume dat mai multor specii de guvizi; (regional) mitrocar (Gobius). V. p i t r o c. Cf. ANTIPA, P. 468, id. F. I. 67, ATILA, P. 357, BĂCESCU, P. 113. - Pl.: mitroace. – Etimologia necunoscută.