mitraia v vz mitralia

mitraileză sf vz mitralieză

mitralia [At: EFTIMIU, D. 53 / P: ~li-a / V: (rar) mitraia / Pzi: ~iez / E: fr mitrailler, it mitragliare] 1 vt A supune un obiectiv tirului de mitralieră. 2 vi (Rar) A trage cu mitraliera.

mitralieză sf [At: ALEXI, W. / V: mitraileză (P: ~tra-ie~) sf / P: ~li-e~ / Pl: ~ze / E: fr mitrailleuse] (Iuz) Mitralieră.

MITRALIA, mitraliez, vb. I. Tranz. A supune tirului de mitralieră o așezare omenească, o coloană, etc. Șosea mitraliată. ◊ Intranz. (Franțuzism) A trage cu mitraliera. – Pronunțat: -li-a.

MITRAIA vb. I. v. mitralia.

MITRALIA vb. I. tr., intr. A trage cu mitraliera (asupra unui obiectiv). [Pron. -li-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind, var. mitraia vb. I. / cf. fr. mitrailler, it. mitragliare].

MITRALIA vb. tr., intr. a supune tirului de mitralieră. (< fr. mitrailler, it. mitragliare)

A MITRALIA ~ez 1. intranz. rar A trage cu mitraliera. 2. tranz. 1) (obiective) A ține sub focul mitralierei. 2) (ființe) A împușca cu mitraliera. [Sil. -li-a] /<fr. mitrailler, it. mitragliare

mitralieză f. un fel de tun ce poate asvârli repede un mare număr de proiectile (= fr. mitrailleuse).

*mitraliéz v. tr. (fr. mitrailler). Bombardez cu mitraliĭ. V. zburătăcesc, împroșc.

mitralia (a ~) (desp. mi-tra-li-a) vb., ind. prez. 1 sg. mitraliez (desp. -li-ez), 3 mitraliază, 1 pl. mitraliem; conj. prez. 1 sg. să mitraliez, 3 să mitralieze; ger. mitraliind (desp. -li-ind)

mitralia (a ~) (mi-tra-li-a) vb., ind. prez. 3 mitraliază, 1 pl. mitraliem (-li-em); conj. prez. 3 să mitralieze; ger. mitraliind (-li-ind)

mitralia vb. (sil. -tra-li-a), ind. prez. 1 sg. mitraliez, 3 sg. și pl. mitraliază, 1 pl. mitraliem (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. și pl. mitralieze; ger. mitraliind (sil. -li-ind)

mitralia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. mitraliază, 1 pl. mitraliem, ger. mitraliind)

mitralia, mitraliez I. v. t. a bate rapid la mașina de scris. II. v. i. a vorbi foarte mult și repede.

MITRALIEZĂ s. v. mitralieră.

mitralieză s.f. (milit.; înv.) v. Mitralieră.

mitralieză s. v. MITRALIERĂ.

MITRALIÁ vb. I. T r a n z. A supune (un obiectiv) tirului de mitralieră. (F i g.) Lascaris continua să-l mitralieze: – Îți semnez două polițe de cîte cinci sute de mii. EFTIMIU, N. 53. ♦ I n t r a n z. (Rar) A trage cu mitraliera. (F i g.) Dactilografele . . . mitraliau la mașina de scris. BENIUC, M. C. I, 244. - Pronunțat: -li-a. – Prez. ind.: mitraliez. – Și: (rar) mitraiá vb. I. COSTINESCU. – Din fr. mitrailler, it. mitragliare.

MITRALIÉZĂ s. f. (Ieșit din uz) Mitralieră. Cf. ALEXI, W. În partea de dinainte are o mitraileză cu șase focuri. DUNĂREANU, CH. 130, cf. ȘĂINEANU, D. U. - Pronunțat: -li-e-. – Pl.: mitralieze. – Și mitrailéză (pronunțat: -tra-i-) s. f. – Din fr. mitrailleuse.