5 intrări

Articole pe această temă:

40 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MITRALIÉRE, mitralieri, s. f. Acțiunea de a mitralia și rezultatul ei. [Pr.: -li-e-] – V. mitralia.

MITRALIÉRE, mitralieri, s. f. Acțiunea de a mitralia și rezultatul ei. [Pr.: -li-e-] – V. mitralia.

mitraliere sf [At: MACEDONSKI, O. I, 54 / V: mitraliare, mitraiare sfi / P: ~li-e~ / E: mitralia] (Rar) Tragere cu mitraliera.

MITRALIÉRE s.f. Acțiunea de a mitralia și rezultatul ei; împușcare cu mitraliera. [Pron. -li-e-. / < mitralia].

MITRALIÁ, mitraliez, vb. I. Tranz. A supune un obiectiv tirului de mitralieră. ♦ Intranz. (Rar) A trage cu mitraliera. [Pr.: -li-a] – Din fr. mitrailler, it. mitragliare.

MITRALIÁ, mitraliez, vb. I. Tranz. A supune un obiectiv tirului de mitralieră. ♦ Intranz. (Rar) A trage cu mitraliera. [Pr.: -li-a] – Din fr. mitrailler, it. mitragliare.

MITRALIÉRĂ, mitraliere, s. f. Armă automată de calibru mic, ușor transportabilă, care execută foc continuu sau în rafale. [Pr.: -li-e-] – Din it. mitragliera.

mitralia [At: EFTIMIU, D. 53 / P: ~li-a / V: (rar) mitraia / Pzi: ~iez / E: fr mitrailler, it mitragliare] 1 vt A supune un obiectiv tirului de mitralieră. 2 vi (Rar) A trage cu mitraliera.

mitralie sf [At: BRĂESCU, V. 79 / P: ~li-e~ / Pl: ~re / E: it mitragliera] 1 Armă automată, ușor transportabilă, cu care se poate trage, într-un timp scurt, un mare număr de proiectile asemănătoare cu gloanțele de pușcă Si: (iuz) mitralieză.

MITRALIÉRĂ, mitraliere, s. f. Armă automată de calibru mic, ușor transportabilă, cu care se poate trage într-un timp scurt un număr mare de proiectile asemănătoare cu gloanțele de pușcă. [Pr.: -li-e-] – Din it. mitragliera.

MITRALIÁ, mitraliez, vb. I. Tranz. A supune tirului de mitralieră o așezare omenească, o coloană, etc. Șosea mitraliată.Intranz. (Franțuzism) A trage cu mitraliera. – Pronunțat: -li-a.

MITRALIÉRĂ, mitraliere, s. f. Armă automată, pe afet sau trepied, care trage într-un timp scurt un număr mare de gloanțe, asemănătoare cu cele de pușcă. în preajma noastră, de cu seară potrivite, Mitraliere străjuiesc ca scorpii ațipite. CAMIL PETRESCU, V. 37. Pînza mitralierei a trecut pe deasupra și oamenii au zvîcnit mai departe. PETRESCU, Î. II 34. ◊ Fig. Cîntau lăutarii căutînd să acopere mitraliera cleștelui pe grătar. PAS, Z. I 171. Pistol mitralieră v. pistol. – Pronunțat: -li-e-.

MITRALIÁ vb. I. tr., intr. A trage cu mitraliera (asupra unui obiectiv). [Pron. -li-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind, var. mitraia vb. I. / cf. fr. mitrailler, it. mitragliare].

MITRALIÉRĂ s.f. Armă automată de calibru mic pe afet, cu tir foarte rapid. [Pron. -li-e-. / cf. fr. mitrailleuse, it. mitragliera].

MITRALIÁ vb. tr., intr. a supune tirului de mitralieră. (< fr. mitrailler, it. mitragliare)

MITRALIÉRĂ s. f. armă automată montată pe afet, cu tir foarte rapid. (< it. mitragliera)

A MITRALIÁ ~éz 1. intranz. rar A trage cu mitraliera. 2. tranz. 1) (obiective) A ține sub focul mitralierei. 2) (ființe) A împușca cu mitraliera. [Sil. -li-a] /<fr. mitrailler, it. mitragliare

MITRALIÉRĂ ~e f. Armă automată de calibru mic, instalată pe un suport, care are o cadență de tragere rapidă (continuă sau în rafale). [Sil. -li-e-] /<it. mitragliera

*mitraliéz v. tr. (fr. mitrailler). Bombardez cu mitraliĭ. V. zburătăcesc, împroșc.

*mitralióză f., pl. e (fr. mitrailleuse). (Cp. cu batoză). Un fel de tun mic care aruncă gloanțe c’o ĭuțeală extraordinară și cu care e armată infanteria și cavaleria. – Ob. (dar nu maĭ bine) mitralieră. – Curat rom. s’ar putea zice mitraliatoare saŭ împroșcătoare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mitraliére (împușcare) (mi-tra-li-e-) s. f., g.-d. art. mitraliérii; pl. mitraliéri

arată toate definițiile

Intrare: mitraliere
mitraliere substantiv feminin
  • silabație: -tra-li-e-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mitraliere
  • mitralierea
plural
  • mitralieri
  • mitralierile
genitiv-dativ singular
  • mitralieri
  • mitralierii
plural
  • mitralieri
  • mitralierilor
vocativ singular
plural
Intrare: mitralia
verb (VT211)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mitralia
  • mitraliere
  • mitraliat
  • mitraliatu‑
  • mitraliind
  • mitraliindu‑
singular plural
  • mitralia
  • mitraliați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mitraliez
(să)
  • mitraliez
  • mitraliam
  • mitraliai
  • mitraliasem
a II-a (tu)
  • mitraliezi
(să)
  • mitraliezi
  • mitraliai
  • mitraliași
  • mitraliaseși
a III-a (el, ea)
  • mitralia
(să)
  • mitralieze
  • mitralia
  • mitralie
  • mitraliase
plural I (noi)
  • mitraliem
(să)
  • mitraliem
  • mitraliam
  • mitraliarăm
  • mitraliaserăm
  • mitraliasem
a II-a (voi)
  • mitraliați
(să)
  • mitraliați
  • mitraliați
  • mitraliarăți
  • mitraliaserăți
  • mitraliaseți
a III-a (ei, ele)
  • mitralia
(să)
  • mitralieze
  • mitraliau
  • mitralia
  • mitraliaseră
Intrare: mitralieră
mitralieră substantiv feminin
  • silabație: -tra-li-e-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mitralie
  • mitraliera
plural
  • mitraliere
  • mitralierele
genitiv-dativ singular
  • mitraliere
  • mitralierei
plural
  • mitraliere
  • mitralierelor
vocativ singular
plural
Intrare: pistol-mitralieră
pistol-mitralieră substantiv neutru
  • silabație: -mi-tra-li-e-
substantiv neutru compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pistol-mitralie
  • pistolul-mitralie
plural
  • pistoale-mitraliere
  • pistoalele-mitraliere
genitiv-dativ singular
  • pistol-mitralie
  • pistolului-mitralie
plural
  • pistoale-mitraliere
  • pistoalelor-mitraliere
vocativ singular
plural
Intrare: pușcă-mitralieră
pușcă-mitralieră substantiv feminin
  • silabație: -mi-tra-li-e-
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pușcă-mitralie
  • pușca-mitralie
plural
  • puști-mitraliere
  • puștile-mitraliere
genitiv-dativ singular
  • puști-mitraliere
  • puștii-mitraliere
plural
  • puști-mitraliere
  • puștilor-mitraliere
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)