5 intrări

48 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MITRALIÉRE, mitralieri, s. f. Acțiunea de a mitralia și rezultatul ei. [Pr.: -li-e-] – V. mitralia.

MITRALIÉRE, mitralieri, s. f. Acțiunea de a mitralia și rezultatul ei. [Pr.: -li-e-] – V. mitralia.

mitraliere sf [At: MACEDONSKI, O. I, 54 / V: mitraliare, mitraiare sfi / P: ~li-e~ / E: mitralia] (Rar) Tragere cu mitraliera.

MITRALIÉRE s.f. Acțiunea de a mitralia și rezultatul ei; împușcare cu mitraliera. [Pron. -li-e-. / < mitralia].

MITRALIÁ, mitraliez, vb. I. Tranz. A supune un obiectiv tirului de mitralieră. ♦ Intranz. (Rar) A trage cu mitraliera. [Pr.: -li-a] – Din fr. mitrailler, it. mitragliare.

MITRALIÁ, mitraliez, vb. I. Tranz. A supune un obiectiv tirului de mitralieră. ♦ Intranz. (Rar) A trage cu mitraliera. [Pr.: -li-a] – Din fr. mitrailler, it. mitragliare.

MITRALIÉRĂ, mitraliere, s. f. Armă automată de calibru mic, ușor transportabilă, care execută foc continuu sau în rafale. [Pr.: -li-e-] – Din it. mitragliera.

PISTÓL1, pistoale, s. n. 1. Armă de foc de dimensiuni mici, mânuită cu o singură mână; revolver. ◊ Pistol-mitralieră = armă automată ușoară, mai scurtă decât pușca-mitralieră, cu bătaie mai mică și mai ușor de mânuit; automat. Pistol de semnalizare sau pistol-rachetă (sau de rachetă) = pistol cu ajutorul căruia se trag rachetele de semnalizare. Pistol-portbandulă = pistol cu țeavă lungă care aruncă o bandulă purtătoare a unei parâme pentru salvarea naufragiaților sau o parâmă de remorcă. Pistol de dopuri = jucărie în formă de pistol (1), care, încărcată cu dopuri speciale de plută, (cu praf de pușcă), produce o pocnitură puternică. Pistol de soc = jucărie rudimentară formată dintr-o țeavă de soc în care un piston, prin comprimarea aerului, împinge un dop (de plută, de câlți etc.) producând o pocnitură; p. rest., bețișorul care împinge dopul. ◊ Expr. Gol (ca un) pistol sau îmbrăcat pistol = gol de tot, în pielea goală; p. ext. sărac. Sărac (sau golan) pistol = foarte sărac. ♦ P. ext. Focurile, gloanțele trase cu pistolul (1). 2. (Sport) denumirea unei probe de tir care se execută cu pistolul (1) prin trageri automate asupra unor ținte mișcătoare sau prin trageri cu foc asupra unei ținte fixe. 3. P. anal. (Tehn.) Aparat portativ cu forma apropiată de aceea a unui pistol (1), care servește pentru diferite operații tehnologice. ◊ Pistol de metalizare (sau de metalizat) = aparat portativ pentru acoperirea suprafeței unui obiect, prin împroșcare, cu metal topit. Pistol de vopsit (sau de zugrăvit) = aparat pulverizator pentru vopsirea (sau zugrăvirea) prin stropire a suprafețelor. Pistol de nituit = aparat folosit la nituire. Pistol de sudură = aparat de sudură. – Din ngr. pistóli, germ. Pistol.

PÚȘCĂ, puști, s. f. 1. Armă de foc portativă și individuală cu patul de lemn și cu țeava lungă. ◊ Pușcă-mitralieră = pușcă la care încărcarea și descărcarea se execută automat. Pușcă de soc = pușcoci. ◊ Expr. (Adverbial) Gol pușcă = a) complet dezbrăcat, în pielea goală; b) fără avere, sărac lipit. A se duce (sau a trece etc.) pușcă = a se duce (sau a trece etc.) în mare viteză (și de-a dreptul). 2. (Înv.) Tun. 3. (Bot.; în compusul) Pușca-dracului = plantă erbacee cu flori, de obicei albastre (Phyteuma tatramerum). – Din magh. puska, pol. puszka, rus. pușka.

mitralia [At: EFTIMIU, D. 53 / P: ~li-a / V: (rar) mitraia / Pzi: ~iez / E: fr mitrailler, it mitragliare] 1 vt A supune un obiectiv tirului de mitralieră. 2 vi (Rar) A trage cu mitraliera.

mitralie sf [At: BRĂESCU, V. 79 / P: ~li-e~ / Pl: ~re / E: it mitragliera] 1 Armă automată, ușor transportabilă, cu care se poate trage, într-un timp scurt, un mare număr de proiectile asemănătoare cu gloanțele de pușcă Si: (iuz) mitralieză.

MITRALIÉRĂ, mitraliere, s. f. Armă automată de calibru mic, ușor transportabilă, cu care se poate trage într-un timp scurt un număr mare de proiectile asemănătoare cu gloanțele de pușcă. [Pr.: -li-e-] – Din it. mitragliera.

MITRALIÁ, mitraliez, vb. I. Tranz. A supune tirului de mitralieră o așezare omenească, o coloană, etc. Șosea mitraliată.Intranz. (Franțuzism) A trage cu mitraliera. – Pronunțat: -li-a.

MITRALIÉRĂ, mitraliere, s. f. Armă automată, pe afet sau trepied, care trage într-un timp scurt un număr mare de gloanțe, asemănătoare cu cele de pușcă. În preajma noastră, de cu seară potrivite, Mitraliere străjuiesc ca scorpii ațipite. CAMIL PETRESCU, V. 37. Pînza mitralierei a trecut pe deasupra și oamenii au zvîcnit mai departe. PETRESCU, Î. II 34. ◊ Fig. Cîntau lăutarii căutînd să acopere mitraliera cleștelui pe grătar. PAS, Z. I 171. Pistol mitralieră v. pistol. – Pronunțat: -li-e-.

PISTÓL2, pistoale, s. n. 1. Armă de foc individuală, de dimensiuni mici, mînuită cu o singură mînă. revolver. Necunoscutul s-a scufundat în umbră numai cînd vecinii au sărit, trăgînd focuri de pistoale. SADOVEANU, O. VI 385. Din cînd în cînd, cîte un pocnet de pistol deștepta toată valea satului. BUJOR, S. 99. Beau voinicii și se duc, Din pistoale troscănind. JARNÍK-BÎRSEANU,288. Cum e turcul, și pistolul, se spune despre două persoane apropiate care se potrivesc una cu alta (mai ales în rău). ♦ Expr. (Rar) Gol (ca un) pistol sau îmbrăcat pistol = gol de tot, fără nimic pe el. Băiatul rămase adumbrit într-un crînguleț verde, căci era gol pistol. ISPIRESCU, L. 289. Îmi rămăsese punga plină de întunerec și lăzile pline de vînt, casa. îmbrăcată pușcă, și eu îmbrăcat pistol. GORJAN, H. II 5. ◊ (Ieșit din uz) Pistol- mitralieră = armă automată, ușoară, de lungime mai mică decît a puștii-mitralieră, cu bătaie mai mică și mai ușor de mînuit. Stătea afară, sub ploaie, cu un pistol-mitralieră... atîrnat de gît. DUMITRIU, N. 186. Pistol de semnalizare sau pistol-rachetă = pistol pentru lansarea rachetelor de semnalizare luminoasă. 2. (În expr.) Pistol de metalizare = aparat pentru împroșcarea cu metal topit și pulverizat a pieselor care trebuie metalizate la suprafață. Pistol de vopsit (sau pneumatic) = aparat pentru împroșcarea unei vopsele, cu ajutorul aerului comprimat, pe suprafața care trebuie vopsită. Vopsitorii șprițuiesc autobusele cu un pistol pneumatic.Pistol de nituit = aparat folosit la nituire. Pistol de sudură = aparat de sudură.

MITRALIÁ vb. I. tr., intr. A trage cu mitraliera (asupra unui obiectiv). [Pron. -li-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind, var. mitraia vb. I. / cf. fr. mitrailler, it. mitragliare].

MITRALIÉRĂ s.f. Armă automată de calibru mic pe afet, cu tir foarte rapid. [Pron. -li-e-. / cf. fr. mitrailleuse, it. mitragliera].

MITRALIÁ vb. tr., intr. a supune tirului de mitralieră. (< fr. mitrailler, it. mitragliare)

MITRALIÉRĂ s. f. armă automată montată pe afet, cu tir foarte rapid. (< it. mitragliera)

A MITRALIÁ ~éz 1. intranz. rar A trage cu mitraliera. 2. tranz. 1) (obiective) A ține sub focul mitralierei. 2) (ființe) A împușca cu mitraliera. [Sil. -li-a] /<fr. mitrailler, it. mitragliare

MITRALIÉRĂ ~e f. Armă automată de calibru mic, instalată pe un suport, care are o cadență de tragere rapidă (continuă sau în rafale). [Sil. -li-e-] /<it. mitragliera

PISTÓL1 ~oále n. 1) Armă de foc mică, din care se împușcă la distanțe mici, cu o singură mână. ◊ ~ mitralieră armă de foc automată, cu țeava scurtă, care bate la distanțe mici. ~ rachetă (sau de semnalizare) pistol care lansează rachete de semnalizare. Gol (ca un) ~ a) dezbrăcat complet; în pielea goală; b) foarte sărac. 2) tehn. Aparat de forma unei astfel de arme folosit pentru efectuarea diferitelor operații tehnologice (vopsire, nituire, sudare etc.). /<ngr. pistóli, germ. Pistol

PÚȘCĂ puști f. 1) mil. Armă de foc individuală, cu țeava lungă și cu patul de lemn. ◊ ~ antitanc pușcă de calibru mare, folosită contra tancurilor. ~-mitralieră pușcă la care încărcarea și tragerea se fac în mod automat. Gol ~ (sau pistol) v. PISTOL. A trece (sau a se duce) ~ a trece (sau a se duce) cu mare viteză. 2) înv. Armă de artilerie care arunca proiectile grele pe o traiectorie întinsă. [G.-D. puștii] /<ung. puska

*mitraliéz v. tr. (fr. mitrailler). Bombardez cu mitraliĭ. V. zburătăcesc, împroșc.

*mitralióză f., pl. e (fr. mitrailleuse). (Cp. cu batoză). Un fel de tun mic care aruncă gloanțe c’o ĭuțeală extraordinară și cu care e armată infanteria și cavaleria. – Ob. (dar nu maĭ bine) mitralieră. – Curat rom. s’ar putea zice mitraliatoare saŭ împroșcătoare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mitraliere (împușcare) (mi-tra-li-e-) s. f., g.-d. art. mitralierii; pl. mitralieri

mitraliére (acțiune) s. f. (sil. -tra-li-e-), g.-d. art. mitraliérii; pl. mitraliéri

!pistol-mitralie (desp. -mi-tra-li-e-) s. n., pl. pistoale-mitralie

!pușcă-mitralie (desp. -mi-tra-li-e-) s. f., g.-d. art. puștii-mitralie; pl. puști-mitralie

mitralia (a ~) (mi-tra-li-a) vb., ind. prez. 3 mitraliază, 1 pl. mitraliem (-li-em); conj. prez. 3 să mitralieze; ger. mitraliind (-li-ind)

mitralie (armă) (mi-tra-li-e-) s. f., g.-d. art. mitralierei; pl. mitraliere

!pistol-mitralie (-mi-tra-li-e-) s. n., pl. pistoale-mitraliere

pușcă-mitralie (-mi-tra-li-e-) s. f., g.-d. art. puștii-mitraliere; pl. puști-mitraliere

mitraliá vb. (sil. -tra-li-a), ind. prez. 1 sg. mitraliéz, 3 sg. și pl. mitraliáză, 1 pl. mitraliém (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. și pl. mitraliéze; ger. mitralíind (sil. -li-ind)

mitraliéră (armă) s. f. (sil. -tra-li-e-), g.-d. art. mitraliérei; pl. mitraliére

pistól-mitraliéră s. n. (sil. -tra-li-e-)

púșcă-mitraliéră s. f. (sil. -tra-li-e-), g.-d. art. púștii-mitraliére; pl. puști-mitraliére

mitralia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. mitraliază, 1 pl. mitraliem, ger. mitraliind)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MITRALIÉRĂ s. (MIL.) (înv.) mitralieză, (arg.) cățea.

MITRALIE s. (MIL.) (înv.) mitralieză, (arg.) cățea.

PISTOL s. 1. revolver. 2. pistol-mitralieră = automat.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MITRALIERĂ armă de foc automată prevăzută cu un suport de fixare, putând fi montată pe o aeronavă, capabilă de a executa foc continuu prelungit și în serii mai lungi decât alte arme de foc automate. Mitralierele pot fi: ușoare (calibru obișnuit, până la 14,5 mm, pentru nimicirea aeronavelor ce zboară la distanțe de 500 m) și grele (împotriva aeronavelor aflate la distanțe de până la 1500 m). Mitralierele pot fi: jumelate, cuplate cu o gură de foc de artilerie (tun) aflată la bord, sau cu o altă mitralieră, dar de calibru diferit, acționarea acestora făcându-se simultan, de la același mecanism.

MITRALIERĂ FOTOELECTRICĂ dispozitiv pentru antrenarea piloților în executarea corectă a tragerilor în luptele aeriene, fără a consuma muniție. Mitraliera fotoelectrică e compusă dintr-un aparat de fotografiat instalat cu obiectivul în axul avionului de vânătoare sau vânătoare-bombardament, fiind în legătură cu butonul de declanșare a rachetelor sau de deschidere a focului tunurilor sau a mitralierelor de bord, care înregistrează pe film momentul deschiderii focului de către pilot. După prelucrarea filmului se poate stabili cu ajutorul unor aparate corectitudinea tragerii (distanța de deschidere a focului și unghiul sub care s-a deschis focul). Sin. fotomitralieră.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MITRALIÉRĂ (< it.) s. f. Armă automată care execută foc continuu sau în rafale, destinată pentru lovirea obiectivelor terestre, marine și aeriene. Inventată în anii ’80 ai sec. 19. Există puști-m., m. grele (m. montate pe afet), m. ușoare și m. de calibru mare (12,7-14,5 mm). Folosită din primul război mondial.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

baba și elicopterul / și mitraliera expr. folosită în legătură cu două lucruri care nu au nimic în comun

mitralia, mitraliez I. v. t. a bate rapid la mașina de scris. II. v. i. a vorbi foarte mult și repede.

Intrare: mitraliere
mitraliere substantiv feminin
  • silabație: mi-tra-li-e-re info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mitraliere
  • mitralierea
plural
  • mitralieri
  • mitralierile
genitiv-dativ singular
  • mitralieri
  • mitralierii
plural
  • mitralieri
  • mitralierilor
vocativ singular
plural
Intrare: mitralia
  • silabație: mi-tra-li-a info
verb (VT211)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mitralia
  • mitraliere
  • mitraliat
  • mitraliatu‑
  • mitraliind
  • mitraliindu‑
singular plural
  • mitralia
  • mitraliați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mitraliez
(să)
  • mitraliez
  • mitraliam
  • mitraliai
  • mitraliasem
a II-a (tu)
  • mitraliezi
(să)
  • mitraliezi
  • mitraliai
  • mitraliași
  • mitraliaseși
a III-a (el, ea)
  • mitralia
(să)
  • mitralieze
  • mitralia
  • mitralie
  • mitraliase
plural I (noi)
  • mitraliem
(să)
  • mitraliem
  • mitraliam
  • mitraliarăm
  • mitraliaserăm
  • mitraliasem
a II-a (voi)
  • mitraliați
(să)
  • mitraliați
  • mitraliați
  • mitraliarăți
  • mitraliaserăți
  • mitraliaseți
a III-a (ei, ele)
  • mitralia
(să)
  • mitralieze
  • mitraliau
  • mitralia
  • mitraliaseră
verb (VT213)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mitraia
  • mitraiere
  • mitraiat
  • mitraiatu‑
  • mitraind
  • mitraindu‑
singular plural
  • mitraia
  • mitraiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mitraiez
(să)
  • mitraiez
  • mitraiam
  • mitraiai
  • mitraiasem
a II-a (tu)
  • mitraiezi
(să)
  • mitraiezi
  • mitraiai
  • mitraiași
  • mitraiaseși
a III-a (el, ea)
  • mitraia
(să)
  • mitraieze
  • mitraia
  • mitraie
  • mitraiase
plural I (noi)
  • mitraiem
(să)
  • mitraiem
  • mitraiam
  • mitraiarăm
  • mitraiaserăm
  • mitraiasem
a II-a (voi)
  • mitraiați
(să)
  • mitraiați
  • mitraiați
  • mitraiarăți
  • mitraiaserăți
  • mitraiaseți
a III-a (ei, ele)
  • mitraia
(să)
  • mitraieze
  • mitraiau
  • mitraia
  • mitraiaseră
Intrare: mitralieră
mitralieră substantiv feminin
  • silabație: mi-tra-li-e-ră info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mitralie
  • mitraliera
plural
  • mitraliere
  • mitralierele
genitiv-dativ singular
  • mitraliere
  • mitralierei
plural
  • mitraliere
  • mitralierelor
vocativ singular
plural
Intrare: pistol-mitralieră
pistol-mitralieră substantiv neutru
  • silabație: -mi-tra-li-e-ră info
substantiv neutru compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pistol-mitralie
  • pistolul-mitralie
plural
  • pistoale-mitraliere
  • pistoalele-mitraliere
genitiv-dativ singular
  • pistol-mitralie
  • pistolului-mitralie
plural
  • pistoale-mitraliere
  • pistoalelor-mitraliere
vocativ singular
plural
Intrare: pușcă-mitralieră
pușcă-mitralieră substantiv feminin
  • silabație: -mi-tra-li-e-ră info
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pușcă-mitralie
  • pușca-mitralie
plural
  • puști-mitraliere
  • puștile-mitraliere
genitiv-dativ singular
  • puști-mitraliere
  • puștii-mitraliere
plural
  • puști-mitraliere
  • puștilor-mitraliere
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mitraliere, mitralierisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a mitralia și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • vezi mitralia DEX '09 DEX '98 DN

mitralia, mitraliezverb

  • 1. A supune un obiectiv tirului de mitralieră. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • format_quote Șosea mitraliată. DLRLC
    • 1.1. intranzitiv rar A trage cu mitraliera. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

mitralie, mitralieresubstantiv feminin

  • 1. Armă automată de calibru mic, ușor transportabilă, care execută foc continuu sau în rafale. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote În preajma noastră, de cu seară potrivite, Mitraliere străjuiesc ca scorpii ațipite. CAMIL PETRESCU, V. 37. DLRLC
    • format_quote Pînza mitralierei a trecut pe deasupra și oamenii au zvîcnit mai departe. PETRESCU, Î. II 34. DLRLC
    • format_quote figurat Cîntau lăutarii căutînd să acopere mitraliera cleștelui pe grătar. PAS, Z. I 171. DLRLC
etimologie:

pistol-mitralieră, pistoale-mitralieresubstantiv neutru

  • 1. Armă automată ușoară, mai scurtă decât pușca-mitralieră, cu bătaie mai mică și mai ușor de mânuit. DEX '09
    sinonime: automat

pușcă-mitralieră, puști-mitralieresubstantiv feminin

  • 1. Pușcă la care încărcarea și descărcarea se execută automat. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic