mitograf sm [At: ARISTIA, PLUT. / Pl: ~i / E: fr mythographe] 1 (Înv) Persoană care culege, compilează și explică miturile (2). 2 Scriitor de mituri, fabule, basme.

mitografie sf [At: LM / Pl: ~ii / E: mitograf + -ie] (Înv) Studiu al miturilor, basmelor sau al legendelor.

MITOGRAF, -Ă s.m. și f. Autor de studii despre mituri. [< fr. mythographe].

MITOGRAFIE s.f. Studiul miturilor. [Gen. -iei. / < fr. mythographie].

MITOGRAF, -Ă s. m. f. specialist în mitografie. (< fr. mythographe)

MITOGRAFIE s. f. studiu sistematic al miturilor. (< fr. mythographie)

mitograf s. m., pl. mitografi

mitografie s. f., g.-d. art. mitografiei

MITO-₂ „legendă, fabulație”. ◊ gr. mythos „povestire, legendă” > fr. mytho-, germ. id., engl. id. > rom. mito-. □ ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere sistematică a miturilor; ~gramă (v. -gramă), s. f., ansamblu de semne care au o anumită semnificație simbolică sau ideologică; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază geneza și evoluția miturilor; ~manie (v. -manie), s. f., formă de dezechilibru psihic, care se caracterizează prin tendința maladivă de a denatura adevărul.

MITOGRÁF s. m. (Învéchit) Persoană care culege, compilează și explică miturile (2). Se încarcă într-un mod benevol mitogrăful elin cu absurditatea de a fi pus India lîngă Dunăre. HASDEU, I, C. i, 282. ♦ Scriitor de mituri, de fabule, de basme. Cf. ARISTIA, PLUT., LM, – Pl.: mitografi. – Din fr. mythographe.

MITOGRAFIE s. f. (Învechit) Studiul miturilor, basmelor sau al legendelor. Cf. LM. – Mitograf + suf. ie.