10 definiții pentru mitocănie

MITOCĂNÍE, (2) mitocănii, s. f. 1. Atitudine, comportare, afirmație etc. de mitocan. 2. Mojicie, grosolănie, bădărănie, vulgaritate. – Mitocan + suf. -ie.

MITOCĂNÍE, mitocănii, s. f. Atitudine, comportare, afirmație etc. de mitocan; mojicie, grosolănie, bădărănie, vulgaritate. – Mitocan + suf. -ie.

MITOCĂNÍE, mitocănii, s. f. Purtare, faptă, vorbă de mitocan; bădărănie, mojicie.

mitocăníe s. f., art. mitocănía, g.-d. art. mitocăníei; (fapte) pl. mitocăníi, art. mitocăníile

MITOCĂNÍE s. bădărănie, grosolănie, impolitețe, indelicatețe, mahalagism, mârlănie, mojicie, necuviință, nedelicatețe, nepolitețe, țărănie, vulgaritate, (pop.) mocofănie, mocofănism, (reg.) modorănie, (înv.) grosime, râtănie, (rar fig.) necioplire. (A comis o ~.)

MITOCĂNÍE ~i f. Comportare sau vorbă de mitocan; bădărănie. /mitocan + suf. ~ie

mitocăníe f. Fam. Purtare de mitocan.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

mitocăníe s. f., art. mitocănía, g.-d. art. mitocăníei; (fapte) pl. mitocăníi, art. mitocăníile

MITOCĂNIE s. bădărănie, grosolănie, impolitețe, indelicatețe, mahalagism, mîrlănie, mojicie, necuviință, nepolitețe, țărănie, vulgaritate, (pop.) mocofănie, mocofănism, (reg.) modorănie, (înv.) grosime, rîtănie, (rar fig.) necioplire. (A comis o ~.)

Intrare: mitocănie
mitocănie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mitocănie
  • mitocănia
plural
  • mitocănii
  • mitocăniile
genitiv-dativ singular
  • mitocănii
  • mitocăniei
plural
  • mitocănii
  • mitocăniilor
vocativ singular
plural