5 definiții pentru miticism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MITICÍSM, miticisme, s. n. (Fam.) Atitudine, comportare, faptă, vorbă etc. proprie persoanelor care se comportă ca tipul Mitică din opera lui I. L. Caragiale. – Mitică (n. pr.) + suf. -ism.

MITICÍSM, miticisme, s. n. (Fam.) Atitudine, comportare, faptă, vorbă etc. proprie persoanelor care se comportă ca tipul Mitică din opera lui I. L. Caragiale. – Mitică (n. pr.) + suf. -ism.

miticism sn [At: CARAGIALE, O. VII, 37 / Pl: ~e / E: Mitică + -ism] (Fam) Atitudine, vorbă comportare etc. proprie miticilor2.

MITICÍSM s. n. (fam.) atitudine, comportare, vorbă etc. care denotă superficialitate și neseriozitate. (< Mitică, personaj caragialesc + -ism)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

miticísm (fam.) s. n., (fapte, vorbe) pl. miticísme

Intrare: miticism
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miticism
  • miticismul
  • miticismu‑
plural
  • miticisme
  • miticismele
genitiv-dativ singular
  • miticism
  • miticismului
plural
  • miticisme
  • miticismelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

miticism

  • 1. familiar Atitudine, comportare, faptă, vorbă etc. proprie persoanelor care se comportă ca tipul Mitică din opera lui I. L. Caragiale.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie:

  • nume propriu Mitică + sufix -ism.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00