MITICÍSM s. n. (Familiar) Atitudine, comportare sau faptă, vorbă etc. proprie miticilor². Cf. IORDAN, L. R. A. 182, BL XII, 59. Contagiată probabil de atmosfera literară în care viază, Wanda Wintller a făcut aseară un miticism, demn de notat. CARAGIALE, O. VII, 37. - Pl.: miticisme.. – De la mitică² + suf. -ism.