10 definiții pentru mistificație


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MISTIFICÁȚIE, mistificații, s. f. Mistificare. – Din fr. mystification.

MISTIFICÁȚIE, mistificații, s. f. Mistificare. – Din fr. mystification.

mistificație sf [At: BĂLCESCU, ap. GHICA, A. 537 / V: (rar) ~iune / Pl: ~ii / E: fr mystification] Mistificare.

MISTIFICÁȚIE, mistificații, s. f. (Rar) Mistificare. Cît va mai ține această mistificație? GHICA, A. 537.

MISTIFICÁȚIE s.f. Mistificare. [Var. mistificațiune s.f. / < fr. mystification].

MISTIFICÁȚIE s. f. mistificare. (< fr. mystification)

mistificațiune sf vz mistificație


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mistificáție (rar) (-ți-e) s. f., art. mistificáția (-ți-a), g.-d. art. mistificáției; pl. mistificáții, art. mistificáțiile (-ți-i-)

mistificáție s. f. (sil. -ți-e), art. mistificáția (sil. -ți-a), g.-d. art. mistificáției; pl. mistificáții, art. mistificáțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MISTIFICÁȚIE s. v. denaturare.

MISTIFICAȚIE s. alterare, deformare, denaturare, escamotare, falsificare, mistificare, răstălmăcire, (fig.) siluire. (~ sensului celor spuse de cineva.)

Intrare: mistificație
mistificație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mistificație
  • mistificația
plural
  • mistificații
  • mistificațiile
genitiv-dativ singular
  • mistificații
  • mistificației
plural
  • mistificații
  • mistificațiilor
vocativ singular
plural