7 definiții pentru mistagog


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MISTAGÓG, mistagogi, s. m. (În Antichitatea greacă) Preot care iniția pe cineva în misterele sacre; p. ext. epitet dat unui om înzestrat cu puterea de a pătrunde în adâncul lucrurilor, de a cunoaște aspectele ascunse ale realității. – Din fr. mystagogue.

mistagog sm [At: LM / Pl: ~ogi / E: fr mystagogue] 1 Preot care iniția în misterele religioase antice. 2 (Pex) Om înzestrat cu puterea de a cunoaște aspectele ascunse ale realității.

MISTAGÓG, mistagogi, s. m. Preot din antichitate care iniția pe cineva în misterele religioase; p. ext. epitet dat unui om înzestrat cu puterea de a pătrunde în adâncul lucrurilor, de a cunoaște aspectele ascunse ale realității. – Din fr. mystagogue.

MISTAGÓG s.m. Preot inițiator în mistere la vechii greci. ♦ (P. ext.) Epitet dat unui om înzestrat cu puterea de a pătrunde aspectele ascunse ale realității. [Cf. fr. mystagogue].

MISTAGÓG s. m. (ant.) preot inițiator în mistere; (p. ext.) om înzestrat cu puterea de a pătrunde aspectele ascunse ale realității. (< fr. mystagogue)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: mistagog
substantiv masculin (M14)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mistagog
  • mistagogul
  • mistagogu‑
plural
  • mistagogi
  • mistagogii
genitiv-dativ singular
  • mistagog
  • mistagogului
plural
  • mistagogi
  • mistagogilor
vocativ singular
  • mistagogule
plural
  • mistagogilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mistagog

  • 1. în Antichitate (În Antichitatea greacă) Preot care iniția pe cineva în misterele sacre.
    surse: DEX '09 DN
    • 1.1. prin extensiune Epitet dat unui om înzestrat cu puterea de a pătrunde în adâncul lucrurilor, de a cunoaște aspectele ascunse ale realității.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: