MISTAGOG, mistagogi, s. m. (În Antichitatea greacă) Preot care iniția pe cineva în misterele sacre; p. ext. epitet dat unui om înzestrat cu puterea de a pătrunde în adâncul lucrurilor, de a cunoaște aspectele ascunse ale realității. – Din fr. mystagogue.

mistagog sm [At: LM / Pl: ~ogi / E: fr mystagogue] 1 Preot care iniția în misterele religioase antice. 2 (Pex) Om înzestrat cu puterea de a cunoaște aspectele ascunse ale realității.

MISTAGOG, mistagogi, s. m. Preot din antichitate care iniția pe cineva în misterele religioase; p. ext. epitet dat unui om înzestrat cu puterea de a pătrunde în adâncul lucrurilor, de a cunoaște aspectele ascunse ale realității. – Din fr. mystagogue.

MISTAGOG s.m. Preot inițiator în mistere la vechii greci. ♦ (P. ext.) Epitet dat unui om înzestrat cu puterea de a pătrunde aspectele ascunse ale realității. [Cf. fr. mystagogue].

MISTAGOG s. m. (ant.) preot inițiator în mistere; (p. ext.) om înzestrat cu puterea de a pătrunde aspectele ascunse ale realității. (< fr. mystagogue)

mistagog s. m., pl. mistagogi

mistagog s. m., pl. mistagogi

mistagog s. m., pl. mistagogi

MISTAGOG s. m. Preot care iniția (pe cineva) în misterele religioase antice; p. e x t. epitet dat unui om înzestrat cu puterea de a pătrunde în adîncul lucrurilor, de a cunoaște aspecte ascunse ale realității. Cf. LM, GHEȚIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W. Hasdeu. . . o înaltă minte de mistagog clădită pe pilaștri de lumină. I. BOTEZ, B. I, 34. - Pl.: mistagogi. – Din fr. mystagogne.