9 definiții pentru mistagog
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MISTAGOG, mistagogi, s. m. (În Antichitatea greacă) Preot care iniția pe cineva în misterele sacre; p. ext. epitet dat unui om înzestrat cu puterea de a pătrunde în adâncul lucrurilor, de a cunoaște aspectele ascunse ale realității. – Din fr. mystagogue.
mistagog sm [At: LM / Pl: ~ogi / E: fr mystagogue] 1 Preot care iniția în misterele religioase antice. 2 (Pex) Om înzestrat cu puterea de a cunoaște aspectele ascunse ale realității.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MISTAGOG, mistagogi, s. m. Preot din antichitate care iniția pe cineva în misterele religioase; p. ext. epitet dat unui om înzestrat cu puterea de a pătrunde în adâncul lucrurilor, de a cunoaște aspectele ascunse ale realității. – Din fr. mystagogue.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MISTAGOG s.m. Preot inițiator în mistere la vechii greci. ♦ (P. ext.) Epitet dat unui om înzestrat cu puterea de a pătrunde aspectele ascunse ale realității. [Cf. fr. mystagogue].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MISTAGOG s. m. (ant.) preot inițiator în mistere; (p. ext.) om înzestrat cu puterea de a pătrunde aspectele ascunse ale realității. (< fr. mystagogue)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mistagog s. m., pl. mistagogi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mistagog s. m., pl. mistagogi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mistagog s. m., pl. mistagogi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MISTAGOG s. m. Preot care iniția (pe cineva) în misterele religioase antice; p. e x t. epitet dat unui om înzestrat cu puterea de a pătrunde în adîncul lucrurilor, de a cunoaște aspecte ascunse ale realității. Cf. LM, GHEȚIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W. Hasdeu. . . o înaltă minte de mistagog clădită pe pilaștri de lumină. I. BOTEZ, B. I, 34. - Pl.: mistagogi. – Din fr. mystagogne.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M14) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
mistagog, mistagogisubstantiv masculin
- 1. (În Antichitatea greacă) Preot care iniția pe cineva în misterele sacre. DEX '09 DN
- 1.1. Epitet dat unui om înzestrat cu puterea de a pătrunde în adâncul lucrurilor, de a cunoaște aspectele ascunse ale realității. DEX '09 DEX '98 DN
-
etimologie:
- mystagogue DEX '09 DEX '98 DN