MISTAGOG s. m. Preot care iniția (pe cineva) în misterele religioase antice; p. e x t. epitet dat unui om înzestrat cu puterea de a pătrunde în adîncul lucrurilor, de a cunoaște aspecte ascunse ale realității. Cf. LM, GHEȚIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W. Hasdeu. . . o înaltă minte de mistagog clădită pe pilaștri de lumină. I. BOTEZ, B. I, 34. - Pl.: mistagogi. – Din fr. mystagogne.