MIST s. m. (în Asia Centrală și Siberia) inițiat în mistere (1). (< fr. myste)

MIȘTO adj. invar. (Arg.) (Foarte) bun, (foarte) frumos. ♦ (Substantivat, n., în expr.) A lua (pe cineva) la mișto = a-și bate joc (de cineva), a ironiza. – Din țig. mišto.

mișto [At: BUL. FIL. II, 277 / V: ~oc a / E: rrm mișto] (Arg) 1-2 ain (Cu valoare de superlativ) (Foarte bun sau) foarte frumos. 3 s (Îe) A lua (sau, rar, a umfla pe cineva) Ia ~ sau a lua peste ~ A(-și) bate joc de cineva. 4 s (Rar; îae) A lua la rost.

miștoc² sn, a vz mișto

MIȘTO adj. invar. (Arg.) (Foarte) bun, (foarte) frumos. ♦ (Substantivat, n., în expr.) A lua (pe cineva) la mișto = a-și bate joc (de cineva), a-l ironiza. – Din țig. mišto.

MIȘTO adj. invar. pop. Care este foarte bun; foarte frumos. /<țig. mišto

!mișto¹ (arg., fam.) adj. invar., adv. (geci ~, Se îmbracă ~.)

mișto¹ (arg.) adj. invar.

mișto adj. invar., s. n.

mișto adj. – (Arg.) Drăguț, frumos. Țig. mišto „bun” (Graur 171; Juilland 168), cf. țig. sp. mištó „bun” (Claveriá 159).

a coti mișto expr. (intl.) a da bacșiș bun.

bine și mișto de tine expr. (glum.) folosită în replică la întrebarea „ce mai faci?”

mișto I s. n. pl. miștouri ironie, batjocură. II. adj. invar. bun; frumos. III. adv. frumos.

MIȘTO adj. v. apetisant, arătos, bun, chipeș, delicios, frumos, gustos, izbutit, îmbietor, plăcut, realizat, reușit, savuros, suculent, valoros.

mișto adj. v. ARĂTOS. BUN. CHIPEȘ. FRUMOS. IZBUTIT. REALIZAT. REUȘIT. VALOROS.

MIȘTO adj. invar., subst. (Argotic) 1. Adj. (Adesea cu valoare de superlativ) (Foarte) bun, (foarte) frumos. Casă. . . mișto. BUL. FIL. II, 277, cf. IV, 127, CV 1 949, nr. 6, 36. Și-a luat o nevastă mișto. COMAN, GL. 2. Subst. (În e x p r.) A lua (sau, rar, a umfla pe cineva) la mișto sau a lua peste mișto = a batjocori, a-și bate joc (de cineva), a lua (pe cineva) peste picior; a lua la rost. Cf. BL II, 172, IV, 199, GR. S. VII, 131, com. din ȚEPEȘ VODĂ-CERNAVODĂ. - Din țig. mišto.