MISOLOGIE s. f. (Livr.) Aversiune față de rațiune. – Din fr. misologie.

misologie sf [At: DEX / P: ~gi-e / Pl: ~ii / E: fr misologie] (Liv) Aversiune față de rațiune și de demonstrația logică.

MISOLOGIE s. f. (Livr.) Ură față de rațiune. – Din fr. misologie.

MISOLOGIE s.f. (Liv.) Ură față de rațiune și demonstrația logică. [Gen. -iei. / < fr. misologie, cf. gr. misein – a urî, logos – rațiune].

MISOLOGIE s. f. ură față de rațiune și demonstrația logică. (< fr. misologie)

misologie s. f., art. misologia, g.-d. misologii, art. misologiei

misologie s. f., art. misologia, g.-d. misologii, art. misologiei

misologie s. f., art. misologia, g.-d. misologii, art. misologiei

MISO-₁ „aversiune, repulsie”. ◊ gr. miseo, ein „a urî” > fr. miso-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. miso-. □ ~gam (v. -gam), s. m. și f., persoană care se teme de căsătorie; ~gamie (v. -gamie), s. f., aversiune patologică față de căsătorie; ~gin (v. -gin), adj., s. m., (bărbat) care manifestă ură față de femei; ~ginie (v. -ginie), s. f., repulsie maladivă față de femei; ~logie (v. -logie₁), s. f., repulsie morbidă față de rațiune și față de demonstrația logică; ~pedie (v. -pedie), s. f., repulsie patologică față de copii.