MISOGAMIE s. f. Teamă, aversiune față de căsătorie. – Din germ. Misogamie.

misogamie sf [At: DEX / P: ~mi-e / Pl: ~ii / E: ger Misogamie] Teamă de căsătorie.

MISOGAMIE s. f. Teamă, groază, ură față de căsătorie. – Din germ. Misogamie.

MISOGAMIE s.f. Teamă, groază de căsătorie. [Gen. -iei. / < germ. Misogamie, cf. gr. misos – ură, gamos – căsătorie].

MISOGAMIE s. f. aversiune față de căsătorie. (< fr. misogamie)

MISOGAMIE f. Teamă, ură de căsătorie. /<germ. Misogamie

misogamie s. f., art. misogamia, g.-d. misogamii, art. misogamiei

misogamie s. f., art. misogamia, g.-d. misogamii, art. misogamiei

misogamie s. f., art. misogamia, g.-d. misogamii, art. misogamiei

MISO-₁ „aversiune, repulsie”. ◊ gr. miseo, ein „a urî” > fr. miso-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. miso-. □ ~gam (v. -gam), s. m. și f., persoană care se teme de căsătorie; ~gamie (v. -gamie), s. f., aversiune patologică față de căsătorie; ~gin (v. -gin), adj., s. m., (bărbat) care manifestă ură față de femei; ~ginie (v. -ginie), s. f., repulsie maladivă față de femei; ~logie (v. -logie₁), s. f., repulsie morbidă față de rațiune și față de demonstrația logică; ~pedie (v. -pedie), s. f., repulsie patologică față de copii.