opțiuni
  • info
8 definiții pentru miruitor

Explicative DEX

MIRUITOR, miruitori, s. m. (Rar) Preot care miruiește1. [Pr.: -ru-i-] – Mirui1 + suf. -tor.

MIRUITOR, miruitori, s. m. (Rar) Preot care miruiește1. [Pr.: -ru-i-] – Mirui1 + suf. -tor.

miruitor sm [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / P: ~ru-i- / Pl: ~i / E: mirui1 + -tor] (Rar) Cleric care miruiește1 (2).

MIRUITOR, miruitori, s. m. Preot care miruiește. A sărutat apoi mîna miruitorului. GALACTION, O. I 175.

Ortografice DOOM

miruitor (rar) (desp. -ru-i-) s. m., pl. miruitori

miruitor (rar) (-ru-i-) s. m., pl. miruitori

miruitor s. m. (sil. -ru-i-), pl. miruitori

Enciclopedice

miruitor, miruitori s. m. 1. Preot care miruiește; mirodot. 2. Mic obiect din metal argintat, lung de câțiva cm și subțire, terminat în formă de cruce, cu care preotul miruiește pe credincioși. – Din mirui + suf. -tor.

Tezaur

MIRUITÓR s. m. (Rar) Cleric care miruiește1 (2, 3). Cf. BUDAI-DELEANU, LEX. S-a închinat la icoana învierii Domnului, a sărutat-o. . . și a sărutat apoi mîna miruitorului. GALACTION, O. 175. - Pronunțat: -ru-i-. – Pl.: miruitori. – Mirui1 + suf. -tor.

Intrare: miruitor
  • silabație: mi-ru-i-tor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miruitor
  • miruitorul
  • miruitoru‑
plural
  • miruitori
  • miruitorii
genitiv-dativ singular
  • miruitor
  • miruitorului
plural
  • miruitori
  • miruitorilor
vocativ singular
  • miruitorule
plural
  • miruitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

miruitor, miruitorisubstantiv masculin

  • 1. rar Preot care miruiește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A sărutat apoi mîna miruitorului. GALACTION, O. I 175. DLRLC
etimologie:
  • Mirui + -tor. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.