8 definiții pentru miruță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIRÚȚĂ, miruțe, s. f. Plantă erbacee cu peri aspri și țepoși, cu flori purpurii sau violete (Anchusa officinalis).Cf. mieriu1.

MIRÚȚĂ, miruțe, s. f. Plantă erbacee cu peri aspri și țepoși, cu flori purpurii sau violete (Anchusa officinalis).Cf. mieriu1.

miruță sf [At: COTEANU, PL. 15 / V: (reg) mier~, mieroță / Pl: ~țe / E: ns cf mieriu1] Plantă erbacee cu peri aspri și țepoși, cu flori purpurii sau violete Si: (reg) roșii, limba-boului, iarbă-de-bou-sălbatic (Anchusa officinalis).

miruță f. Bot. Tr. limba-boului. [Și mieruță: floarea-i dă miere albinelor].

mirúță f., pl. e. Trans. Limba bouluĭ, o buruĭană boraginee cu florĭ purpuriĭ saŭ violete (anchusa officinalis), saŭ albastre (anchusa italica).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mirúță s. f., g.-d. art. mirúței; pl. mirúțe

mirúță s. f., g.-d. art. mirúței; pl. mirúțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MIRÚȚĂ s. (BOT.; Anchusa officinalis) (reg.) roșii (pl.), iarbă-de-bou-sălbatică, limba-boului.

MIRUȚĂ s. (BOT.; Anchusa officinalis) (reg.) roșii (pl.), iarbă-de-bou-sălbatică, limba-boului.

Intrare: miruță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miruță
  • miruța
plural
  • miruțe
  • miruțele
genitiv-dativ singular
  • miruțe
  • miruței
plural
  • miruțe
  • miruțelor
vocativ singular
plural

miruță Anchusa

etimologie: