MIOTONIE s. f. Boală caracterizată prin tulburări în contracția mușchilor. [Pr.: mi-o-] – Din fr. myotonie.

miotonie sf [At: DER / Pl: ~ii / E: fr myotonie] Boală manifestată prin tulburări în contracția mușchilor.

MIOTONIE s. f. Boală care se manifestă prin tulburări în contracția mușchilor. [Pr.: mi-o-] – Din fr. myotonie.

MIOTONIE s.f. (Med.) Boală caracterizată prin tulburări în contracția mușchilor. [Pron. mi-o-, gen. -iei. / < fr. myotonie, cf. gr. mys – mușchi, tonos – tensiune].

MIOTONIE s. f. spasm al mușchiului. ◊ stare de boală caracterizată prin tulburări în contractarea mușchilor. (< fr. myotonie)

!miotonie (boală) (desp. mi-o-) s. f., art. miotonia, g.-d. art. miotoniei; pl. miotonii, art. miotoniile (desp. -ni-i-)

miotonie (spasm muscular) (mi-o-) s. f., art. miotonia, g.-d. miotonii, art. miotoniei

miotonie s. f. (sil. mi-o-), art. miotonia, g.-d. miotonii, art. miotoniei

MIO-₁ „mușchi, muscular”. ◊ gr. mys, myos „mușchi” > fr. myo-, germ. id., engl. id., it. mio- > rom. mio-. □ ~atrofie (v. -atrofie), s. f., scădere a volumului unui mușchi, ca urmare a unor tulburări metabolice; ~blast (v. -blast), s. n., celulă a mezenchimului, care produce fibrele musculare striate; ~cardie (v. -cardie), s. f., afecțiune cardiacă neinflamatorie și degenerativă, care apare în tulburările generale ale metabolismului; ~cel (v. -cel₂), s. n., hernie musculară; ~cit (v. -cit), s. n., celulă musculară; ~clonie (v. -clonie), s. f., contracție musculară bruscă, involuntară și dezordonată a mușchilor; ~crom (v. -crom), s. n., pigment de culoare roșie, prezent în țesutul muscular; ~dinamometru (v. dinamo-, v. -metru₁), s. n., instrument cu care se măsoară puterea de contracție a unor grupe musculare; ~distonie (v. dis-, v. -tonie), s. f., tulburare a tonicității musculare; ~distrofie (v. dis-, v. -trofie), s. f., degenerescență musculară nutrițională; ~gen (v. -gen₁), s. n., proteină de tipul albuminelor, care se găsește în țesutul muscular; ~graf (v. -graf), s. n., aparat utilizat pentru înregistrarea grafică a contracțiilor musculare; ~grafie (v. -grafie), s. f., înregistrare a activității musculare cu ajutorul miografului; ~gramă (v. -gramă), s. f., diagramă obținută la miograf; ~liză (v. -liză), s. f., topire a țesutului muscular; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază natura, structura și funcțiile mușchilor; ~malacie (v. -malacie), s. f., proces de ramolire a mușchilor; ~metrectomie (v. metr/o-₁, v. -ectomie), s. f., operație chirurgicală care constă în extirparea unei tumori benigne uterine și a unei părți din peretele uterin; ~metru (v. -metru₂), s. n., mușchi al peretelui uterin; ~patie (v. -patie), s. f., nume generic pentru bolile mușchilor; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., protoplasmă care înconjoară nucleul celulei musculare; ~plastie (v. -plastie), s. f., operație chirurgicală de transplant muscular; ~pragie (v. -pragie), s. f., scădere a aptitudinilor funcționale ale unui organ; ~rafie (v. -rafie), s. f., operație chirurgicală de suturare a unui mușchi distrus; ~rexă (v. -rexă), s. f., ruptură musculară; ~ritmie (v. -ritmie), s. f., mișcare involuntară care constă din deplasarea ritmică și lentă a unor segmente musculare; ~scleroză (v. -scleroză), s. f., proces patologic de sclerozare a țesutului muscular; ~stenometru (v. steno-, v. -metru₁), s. n., instrument pentru măsurarea puterii de contracție a grupelor musculare; ~terapie (v. -terapie), s. f., metodă terapeutică de remediere a dezechilibrului forțelor musculare prin exerciții de gimnastică; ~tom (v. -tom), s. n., 1. Instrument chirurgical utilizat în miotomie. 2. Parte a unei somite care se diferențiază în mușchi scheletici. 3. Grup muscular inervat de un singur nerv spinal; ~tomie (v. -tomie), s. f., 1. Secționare chirurgicală a unui mușchi. 2. Parte a anatomiei care tratează despre disecția mușchilor; ~tonie (v. -tonie), s. f., stare patologică manifestată prin tulburări în contracția mușchilor; ~tonometru (v. tono-, v. -metru₁), s. n., instrument cu care se măsoară tonusul muscular; ~trop (v. -trop), adj., care prezintă afinitate pentru țesutul muscular.

MIOTONÍE s. f. Boală care se manifestă prin tulburări în contracția mușchilor. Cf. DER. Din fr. myotonie.