14 definiții pentru miorlăitor mierlăitor mierloitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIORLĂITÓR, -OÁRE, miorlăitori, -oare, adj. Miorlăit2. [Pr.: -lă-i-.Var.: (reg.) mierlăitór, -oáre adj.] – Miorlăi + suf. -tor.

MIORLĂITÓR, -OÁRE, miorlăitori, -oare, adj. Miorlăit2. [Pr.: -lă-i-.Var.: (reg.) mierlăitór, -oáre adj.] – Miorlăi + suf. -tor.

miorlăitor, ~oare a [At: DDRF / V: (reg) mierloitor / Pl: ~i, ~oare / E: miorlăi + -tor] 1-2 Miorlăit2 (1-2).

MIORLĂITÓR, -OÁRE, miorlăitori, -oare, adj. (Despre glasul oamenilor) Miorlăit2. ♦ (În forma mierloitor) Mieros, lingușitor. Slutul... începu s-o lingușească cu vorbe mierloitoare. ISPIRESCU, L. 47. – Variantă: mierloitór, -oáre adj.

MIORLĂITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care miorlăie; care produce miorlăituri. Glas ~. /a miorlăi + suf. ~tor

miorlăitor a. care miorlăe: glasuri miorlăitoare.

MIERLĂITÓR, -OÁRE adj. v. miorlăitor.

MIERLĂITÓR, -OÁRE adj. v. miorlăitor.

mierloitor, ~oare a vz miorlăitor

MIERLOITÓR, -OÁRE adj. v. miorlăitor.

mierloitor a. dulce la auz (ca cântecul mierlei): s’o lingușească cu vorbe mierloitoare ISP.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

miorlăitór (-lă-i-) adj. m., pl. miorlăitóri; f. sg. și pl. miorlăitoáre

miorlăitór adj. m. (sil. -lă-i-), pl. miorlăitóri; f. sg. și pl. miorlăitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MIORLĂITÓR adj. v. plângăreț.

MIORLĂITOR adj. miorlăit, plîngăreț, smiorcăit. (Un glas ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mierloitór, mierloitoáre, mierloitóri, mierloitoáre, adj. (reg.) dulce la auz; ca viersul mierlei.

Intrare: miorlăitor
miorlăitor adjectiv
  • silabație: mior-lă-i-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miorlăitor
  • miorlăitorul
  • miorlăitoru‑
  • miorlăitoare
  • miorlăitoarea
plural
  • miorlăitori
  • miorlăitorii
  • miorlăitoare
  • miorlăitoarele
genitiv-dativ singular
  • miorlăitor
  • miorlăitorului
  • miorlăitoare
  • miorlăitoarei
plural
  • miorlăitori
  • miorlăitorilor
  • miorlăitoare
  • miorlăitoarelor
vocativ singular
plural
mierlăitor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mierlăitor
  • mierlăitorul
  • mierlăitoru‑
  • mierlăitoare
  • mierlăitoarea
plural
  • mierlăitori
  • mierlăitorii
  • mierlăitoare
  • mierlăitoarele
genitiv-dativ singular
  • mierlăitor
  • mierlăitorului
  • mierlăitoare
  • mierlăitoarei
plural
  • mierlăitori
  • mierlăitorilor
  • mierlăitoare
  • mierlăitoarelor
vocativ singular
plural
mierloitor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mierloitor
  • mierloitorul
  • mierloitoru‑
  • mierloitoare
  • mierloitoarea
plural
  • mierloitori
  • mierloitorii
  • mierloitoare
  • mierloitoarele
genitiv-dativ singular
  • mierloitor
  • mierloitorului
  • mierloitoare
  • mierloitoarei
plural
  • mierloitori
  • mierloitorilor
  • mierloitoare
  • mierloitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

miorlăitor mierlăitor mierloitor

etimologie:

  • Miorlăi + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09