8 definiții pentru miocenic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIOCÉNIC, -Ă, miocenici, -ce, adj. Care ține de miocen, privitor la miocen; miocen (2). [Pr.: mi-o-] – Din it. miocenico.

MIOCÉNIC, -Ă, miocenici, -ce, adj. Care ține de miocen, privitor la miocen; miocen (2). [Pr.: mi-o-] – Din it. miocenico.

miocenic, ~ă a [At: DL / P: mi-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: miocen + -ic] 1-2 (Rar) Miocen (1-2).

MIOCÉNIC, -Ă, miocenici, -e, adj. Privitor la miocen, al miocenului.

MIOCÉNIC, -Ă adj. Miocen. [Pron. mi-o-. / cf. fr. myocénique].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

miocénic (mi-o-) adj. m., pl. miocénici; f. miocénică, pl. miocénice

miocénic adj. m. (sil. mi-o-), pl. miocénici; f. sg. miocénică, pl. miocénice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MIOCÉNIC adj. v. miocen.

MIOCENIC adj. (GEOL.) miocen. (Straturi ~.)

Intrare: miocenic
miocenic adjectiv
  • silabație: mi-o-
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miocenic
  • miocenicul
  • miocenicu‑
  • miocenică
  • miocenica
plural
  • miocenici
  • miocenicii
  • miocenice
  • miocenicele
genitiv-dativ singular
  • miocenic
  • miocenicului
  • miocenice
  • miocenicei
plural
  • miocenici
  • miocenicilor
  • miocenice
  • miocenicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

miocenic

  • 1. Care ține de miocen, privitor la miocen; miocen.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: miocen (adj.)

etimologie: