MINUTÁR, minutare, s. n. Acul care indică minutele (I 1) pe cadranul ceasului. ♦ P. gener. (La pl.) Fiecare dintre cele două ace ale ceasului. – Minut + suf. -ar.

minotar sn vz minutar¹

minuntar sn vz minutar

minutar² sn [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~e / E: fr minutier] (Rar) Registru în care se înscriu toate operațiunile unei case comerciale Vz strață.

minutar¹ sn [At: GHICA, S. 51 / V: (reg) ~not~, ~nunt~ / Pl: ~e, (reg) ~uri / E: minut + -ar] 1 Ac ce indică minutele pe ceasornic. 2 (Pgn, lpl) Fiecare dintre cele două ace ale ceasornicului.

MINUTÁR, minutare, s. n. Acul care indică minutele (I 1) pe ceasornic. ♦ P. gener. (La pl.) Fiecare dintre cele două ace ale ceasornicului. – Minut + suf. -ar.

MINUTÁR, minutare, s. n. Acul ceasornicului care indică minutele. Minutarul fosforescent abia înaintează. C. PETRESCU, Î. II 32. Am pus minutarul, pe rînd, la toate cele douăsprezece semne ale cadranului. IBRĂILEANU, A. 69 Nu sta cu ceasornicul deschis pe catedră, ca nu cumva minutarul să treacă peste semn. GHICA, S. 51.

MINUTÁR s.n. Indicator al minutelor pe cadranul unui ceas. [< minut + -ar].

MINUTÁR s. n. indicator al minutelor pe cadranul unui ceas. (< minut + -ar)

MINUTÁR ~e n. Acul care indică minutele pe cadranul unui ceas. /minut + suf. ~ar

minutà v. a face la un notar minuta unui act.

minutar n. ac de ceasornic care indică minutele.

*minutár n., pl. e (d. minut). Ac care arată minutele la ceasornic (cele care arată orele și secundele se numesc tot așa). Com. Un registru în care negustoriĭ îșĭ înseamnă complet toate registrele, conturile și coloanele, precum și sumele (fr. minutier). V. strață.

minutar s. n., pl. minutare

minutar s. n., pl. minutare

minutár s. n., pl. minutáre

MINUTÁR s. ac. (~ul ceasornicului.)

MINUTAR s. ac. (~ele ceasornicului.)

Laurentia minuta (L.) A. DC. (syn. L. tenella A. DC.). Specie care înflorește primăvara-vara. Flori albastre, la bază albe, peduncul fără frunze. Frunze spatulate, nedentate, în rozete mici. Plantă aproape fără tulpini, pînă la 12 cm înălțime.

MINOTÁR s. n. v. minutar¹.

MINUNTÁR s. n. v. minutar¹.

MINUTAR¹ s. n. Ac care indică minutele pe ceasornic. Cf. POLIZU. Nu sta cu ceasornicul deschis pe catedră, cand cumva minutarul să treacă peste semn. GHICA, S. 51, Cf. COSTINESCU, LM ,DDRF, TDRG. Am pus minutarul. . . la toate cele douăsprezece semne ale cadranului. IBRĂILEANU, A. 69. Șezu pe scaun și așteptă să treacă vreme de cîteva sărituri ale minotarului. ARDELEANU, V. P. 151. Cînd minutarul arăta jumătatea de oră împlinită, soarta personagiilor era încheiată. C. PETRESCU, C. V. 142, cf. ALR II 3 906/414, 682, 728, 812, 886, ALRM II/I h 375. ♦ P. gener. (La pl.) Fiecare dintre cele două ace ale ceasornicului. Foarte des mă uitam la ceas, de multe ori fără să văd minutarele. SADOVEANU, P. S. 135. Pe cadran, perechea de minotare e frîntă de la mijloc. BASSARABESCU, V. 31. Uitîndu-se la minutarele care stăteau nemișcate și totuși se mișcau neîncetat, se gîndi să oprească în loc ceasul. REBREANU, N. 235. Pîndind minutarele de fontă ale orologiului din turn. KLOPȘTOCK,, F. 197. Minutarele sînt unul în prelungirea celuilalt. TEODOREANU, M. II, 148. ◊ Fig. Inima, acest minutar al vieții, bate iute și violent. HOGAȘ, DR. II, 171. - Pl.: minutare și (regional) minutaruri (ALR II/I MN 140, 3 906/704). – Și: (regional) minotár, minuntár s. n. – Minut + suf. -ar.

MINUTAR² s. n. (Rar) Registru în care se înscriu toate operațiunile unei case comerciale. V. s t r a ț ă. Cf. SCRIBAN, D. - Pl.: minutare. – Cf. fr. m i n u t i e r.