16 definiții pentru minutar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MINUTÁR, minutare, s. n. Acul care indică minutele (I 1) pe cadranul ceasului. ♦ P. gener. (La pl.) Fiecare dintre cele două ace ale ceasului. – Minut + suf. -ar.

minutar1 sn [At: GHICA, S. 51 / V: (reg) ~not~, ~nunt~ / Pl: ~e, (reg) ~uri / E: minut + -ar] 1 Ac ce indică minutele pe ceasornic. 2 (Pgn, lpl) Fiecare dintre cele două ace ale ceasornicului.

minutar2 sn [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~e / E: fr minutier] (Rar) Registru în care se înscriu toate operațiunile unei case comerciale Vz strață.

MINUTÁR, minutare, s. n. Acul care indică minutele (I 1) pe ceasornic. ♦ P. gener. (La pl.) Fiecare dintre cele două ace ale ceasornicului. – Minut + suf. -ar.

MINUTÁR, minutare, s. n. Acul ceasornicului care indică minutele. Minutarul fosforescent abia înaintează. C. PETRESCU, Î. II 32. Am pus minutarul, pe rînd, la toate cele douăsprezece semne ale cadranului. IBRĂILEANU, A. 69 Nu sta cu ceasornicul deschis pe catedră, ca nu cumva minutarul să treacă peste semn. GHICA, S. 51.

MINUTÁR s.n. Indicator al minutelor pe cadranul unui ceas. [< minut + -ar].

MINUTÁR s. n. indicator al minutelor pe cadranul unui ceas. (< minut + -ar)

MINUTÁR ~e n. Acul care indică minutele pe cadranul unui ceas. /minut + suf. ~ar

minutar n. ac de ceasornic care indică minutele.

*minutár n., pl. e (d. minut). Ac care arată minutele la ceasornic (cele care arată orele și secundele se numesc tot așa). Com. Un registru în care negustoriĭ îșĭ înseamnă complet toate registrele, conturile și coloanele, precum și sumele (fr. minutier). V. strață.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MINUTÁR s. ac. (~ul ceasornicului.)

Intrare: minutar
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minutar
  • minutarul
  • minutaru‑
plural
  • minutare
  • minutarele
genitiv-dativ singular
  • minutar
  • minutarului
plural
  • minutare
  • minutarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

minutar

  • 1. Acul care indică minutele pe cadranul ceasului.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file 3 exemple
    exemple
    • Minutarul fosforescent abia înaintează. C. PETRESCU, Î. II 32.
      surse: DLRLC
    • Am pus minutarul, pe rînd, la toate cele douăsprezece semne ale cadranului. IBRĂILEANU, A. 69.
      surse: DLRLC
    • Nu sta cu ceasornicul deschis pe catedră, ca nu cumva minutarul să treacă peste semn. GHICA, S. 51.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Minut + sufix -ar.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN