MINÚȚIE s. f. Minuțiozitate. ◊ Loc. adv. Cu minuție = amănunțit, minuțios, meticulos. [Acc. și: minuțíe] – Din fr. minutie.

minuție sf [At: NEGULICI / A și: ~ție / Pl: ~ii / E: fr minuție] 1 (Îdt) Detaliu fără importanță. 2 (Liv) Meticulozitate. 3 (Îlav) Cu ~ Cu toate detaliile Si: minuțios, amănunțit.

MINÚȚIE s. f. (Livr.) Minuțiozitate. ◊ Loc. adv. Cu minuție = amănunțit, minuțios, meticulos. [Acc. și: minuțíe] – Din fr. minutie.

MINÚȚIE s. f. (Rar) Minuțiozitate. Delavrancea își vede personagiile în atitudini individualizate, pe care le descrie cu minuție. VIANU, A. P. 179.

MINUȚÍE s.f. (Liv.) Minuțiozitate. [Gen. -iei, var. minuțiune s.f. / cf. fr. minutie, lat. minutia].

MINÚȚIE s. f. minuțiozitate. (< fr. minutie)

minuție f. lucru de puțină importanță, bagatelă.

*minúție f. (lat. minutia, d. minutus, mărunt). Rar. Lucru neînsemnat, bagatelă, mărunțiș: a da atențiune minuțiilor.

minuțiune sf vz minuție

MINUȚIÚNE s.f. v. minuție.

minuție (desp. -ți-e) s. f., art. minuția (desp. -ți-a), g.-d. minuții, art. minuției

minuție (-ți-e) s. f., art. minuția (-ți-a), g.-d. minuții, art. minuției

minúție s. f. (sil. -ți-e), art. minúția (sil. -ți-a), g.-d. art. minúției; pl. minúții

MINÚȚIE s. v. atenție, grijă, meticulozitate, migală, migăleală, minuțiozitate, scrupulozitate.

minuție s. v. ATENȚIE. GRIJĂ. METICULOZITATE. MIGALĂ. MIGĂLEALĂ. MINUȚIOZITATE. SCRUPULOZITATE.

MINUȚIE s. f. 1. (În dicționarele din trecut) Lucru mic, detaliu fără importanță. Cf. NEGULICI, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, DDRF, ALEXI, W. 2. (Livresc) Minuțiozitate. Analiza, împinsă la minuție, nu are nici o valoare. V. ROM. noiembrie 1953, 310. Minuția descompunerii acțiunii în gesturi exprimate prin verbe este remarcabilă. VARLAAM-SADOVEANU, 269. ◊ L o c. a d v. Cu minuție = cu toate amănuntele, cu toate detaliile, minuțios, amănunțit. Delavrancea își vede personagiile în atitudini individualizate pe care le descrie cu minuție. VIANU, A. P. 179. Ca și cealaltă carte, „Ion Sîntu” este un monument masiv, cioplit cu minuție. GL 1958, nr. 204, 2/3. – Accentuat și: minuție (CADE). – Pl.: (1) minuții. – Din fr. minuție.