15 definiții pentru minten minteni


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÍNTEN adv. (Reg.) Îndată, imediat, numaidecât; în grabă, repede; mintenaș. [Var.: mínteni adv.] – Din magh. menten.

MÍNTEN adv. (Reg.) Îndată, imediat, numaidecât; în grabă, repede; mintenaș. [Var.: mínteni adv.] – Din magh. menten.

minten av [At: ȘINCAI, Î. 6/10 / V: ~i, ~tin, ~tian, ~ton, ~toni (A și: ~toni) / A și: ~ten / E: mg menten] (Trs) 1 (Sens temporal) Pe dată Si: imediat, îndată, numaidecât. 2 (Sens modal) În grabă Si: repede, iute. 3 (Sens local) În imediata apropiere.

MINTEN adv. (Trans. SV) Imediat. Minten isprăvesc ce mi să poruncește. OG, 380; cf. OG, 388. Etimologie: magh. menten. Cf. a ș a ș i (3).

MÍNTENI adv. v. minten.

mintenáș și míntenĭ adv. (ung. menten). Trans. Pop. Îndată, imediat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mínten adv. – Imediat, ca urmare. – Var. minteni, mintenaș. Mag. menten (Cihac, II, 515; Gáldi, Dict., 145). În Trans.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mínten, adv. – (reg.) Îndată, numaidecât, imediat: „Minten pă ea o legat-o / Și-n Tisa o aruncat-o” (Țiplea, 1906: 431). – Din magh. mindjárt „îndată” (Țurcanu); magh. menten „la moment, imediat” (Cihac, Galdi, cf. DER; DEX, MDA).

mínten, adv. – Îndată, numaidecât, imediat: „Minten pă ea o legat-o / Și-n Tisa o aruncat-o” (Țiplea 1906: 431). – Din magh. mindjárt „îndată” (Țurcanu); magh. menten „imediat”.

Intrare: minten
minten adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • minten
minteni adverb
adverb (I8)
  • minteni

minten minteni

etimologie: